1 După acestea, Isaac a chemat pe Iacob şi l-a binecuvântat şi i-a dat poruncă şi i-a zis: «Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaanului.
2 Scoală-te şi du-te în Mesopotamia, în casa lui Betuel, tatăl maicii tale, şi ia-ţi femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele maicii tale.
3 Iar Dumnezeul Cel Atotputernic să te binecuvinteze şi să-ţi dea ţie rod şi să te înmulţească, şi să odrăslească din tine sumedenie de popoare.
4 Şi să-ţi dea ţie binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţiei tale, ca să stăpâneşti pământul în care eşti pribeag şi pe care Dumnezeu l-a dăruit lui Avraam.»
5 Astfel a trimis Isaac pe Iacob, şi el a plecat în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Betuel Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau.
6 Deci a văzut Esau că Isaac a binecuvântat pe Iacob şi l-a trimis în Mesopotamia să-şi ia soţie de acolo, şi că binecuvântându-l i-a poruncit: «Să nu-ţi iei soţie dintre fetele Canaanului»,
7 Şi a văzut că Iacob a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi a plecat în Mesopotamia,
8 Şi Esau a înţeles că fetele din Canaan au nume rău în ochii lui Isaac, tatăl său.
9 Atunci s’a dus Esau la Ismail şi a luat de soţie pe Mahalat, fiica lui Ismail, fiul lui Avraam, sora lui Nebaiot, peste celelalte femei pe care le avea.
10 Iar Iacob a pornit din Beerşeba şi a luat drumul spre Haran.
11 Şi a ajuns într’un loc şi a mas acolo, căci soarele asfinţise, şi a luat o stană de piatră din pietrele locului şi a pus-o căpătâi şi s’a culcat să doarmă în locul acela.
12 Şi a visat un vis; şi iată, în visul său, o scară era proptită de pământ, iar cu vârful ei atingea cerul, iar îngerii Domnului se suiau şi se pogorau pe scară.
13 Şi deodată Domnul a stat deasupra ei şi a grăit: «Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, părintele tău. şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care tu stai culcat ţi-l voi da ţie şi seminţiei tale.
14 Iar seminţia ta fi-va ca pulberea pământului şi te vei răspândi spre apus şi spre răsărit şi spre miază-noapte şi spre miaza-zi şi se vor binecuvânta întru tine şi întru seminţia ta toate neamurile pământului.
15 Şi iată eu voi fi cu tine şi te voi păzi în toate căile tale şi te voi duce înapoi în ţinutul acesta şi nu te voi părăsi până ce nu voi împlini cele ce ţi-am făgăduit.»
16 Şi s’a deşteptat Iacob din somnul său şi a zis: «Cu adevărat Domnul este în locul acesta şi eu n’am ştiut!»
17 Şi s’a cutremurat Iacob şi a rostit: «Cât este de înfricoşat locul acesta! Aici este cu adevărat casa lui Dumnezeu şi aici este poarta cerului!»
18 Iar dimineaţa Iacob s’a sculat şi a luat piatra care-i slujise de căpătâi şi a pus-o ca stâlp de pomenile şi a turnat untdelemn în vârful lui.
19 Şi a pus locului aceluia numele Betel, însă numele cetăţii, la început, fusese Luz.
20 Şi Iacob a făcut Domnului această juruinţă: «Daca Domnul Dumnezeu va fi cu mine şi ma va păzi pe calea aceasta pe care merg şi-mi va da pâine şi veşminte să mă îmbrac,
21 Şi de mă voi întoarce sănătos în casa tatălui meu, Domnul va fi Dumnezeul meu.
22 Iar piatra aceasta pe care am înalţat-o stâlp de pomenire va ajunge locaşul lui Dumnezeu şi din toate cele co îmi vei da mie, îţi voi da zeciuială.»