29
Apoi Iacob a pornit din nou la drum şi a ajuns în ţara fiilor Răsăritului.
Şi uitându-se el, a văzut o fântână în câmpie şi acolo trei turme de oi care se odihneau alături, căci din fântâna aceea adăpau ciobanii turmele şi o piatră uriaşă astupa gura fântânii.
Acolo se adunau toate turmele, şi ciobanii răsturnau piatra de pe gura fântânii şi adăpau oile, apoi puneau, pe gura fântânii, piatra la locul ei.
Şi Iacob i-a întrebat: «Fraţilor, din ce loc sunteţi voi?» Şi ei au răspuns: «Din Haran suntem!»
Şi iar i-a întrebat: «Cunoaşteţi oare pe Laban, feciorul lui Nahor?» Şi ei au răspuns: «Il cunoaştem».
Zis-a lor Iacob: «Ii merge bine?» Iară ei au răspuns: «Ii merge bine!» Şi tocmai iată Rahila, fata lui, vine cu oile.
Şi Iacob zise iar: «Uitaţi-vă, e încă ziua mare; nu e vremea de adunat turmele; adăpaţi oile şi duceţi-vă de le paşteţi».
Dar ei răspunseră: «Nu putem până ce nu se adună toate turmele; atunci ciobanii rostogolesc piatra de pe gura fântânii şi adăpăm oile!»
Pe când vorbea el cu ei, Rahila veni cu oile tatălui său, căci era ciobăniţă.
10 Deci, când văzu Iacob pe Rahila, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale, atunci el veni aproape şi rostogoli piatra de pe gura fântânii şi adapă oile lui Laban, fratele mamei sale.
11 Apoi Iacob sărută pe Rahila şi, dându-şi drumul glasului, plânse.
12 Şi Iacob spuse Rahilei că el este ruda tatălui ei, că el este fiul Rebecăi. Atunci fata a alergat şi a vestit pe tată-său.
13 Iar Laban,. auzind această veste despre Iacob, fiul surorii sale, a alergat întru întâmpinarea lui şi l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi l-a adus la el acasă. Atunci Iacob i-a istorisit lui Laban toate câte petrecuse.
14 Ci Laban i-a spus: «Negreşit, tu eşti osul meu şi carnea mea». Şi a stat Iacob la el o lună de zile.
15 Apoi Laban i-a grăit lui Iacob: «Oare, fiindcă eşti ruda mea, o să mă slujeşti degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?»
16 Şi Laban avea două fete; pe cea mare o chema Lia, iar pe cea mică o chema Rahila.
17 Dar Lia avea ochii stinşi, pe când Rahila era mândră la făptură şi frumoasă la chip.
18 Iar Iacob iubea pe Rahila. Deci el a răspuns: «Îţi voi sluji ţie şapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică».
19 Laban a răspuns: «Mai bine s’o dau după tine decât s’o dau după altul. Rămâi la mine.»
20 Şi a slujit Iacob pentru Rahila şapte ani; şi au părut în ochii lui aceşti ani numai câteva zile, atât de mult o iubea.
21 La urmă Iacob a zis lui Laban: «Dă-mi pe femeia mea, căci timpul meu s’a împlinit, ca să mă însor cu ea».
22 Atunci Laban a adunat pe toţi oamenii din partea locului şi a făcut ospăţ.
23 Dar seara Laban a luat pe Lia fiica sa şi a dus-o la Iacob; iar el a intrat la ea.
24 Şi Laban i-a dat pe Zilpa, roaba sa, fetei sale Lia, ca roabă.
25 Ci făcându-se ziuă, iată: era Lia. Atunci Iacob a zis lui Laban: «Ce e aceasta ce mi-ai făcut? Oare nu ţi-am slujit pentru Rahila? Atunci de ce m’ai înşelat?»
26 Însă Laban i-a răspuns: «Aici la noi nu este obiceiul să mărităm pe mezina înaintea celei întâi născute.
27 Implineşte această săptămână de nuntă şi îţi voi da şi pe cealaltă, pentru slujba pe care vei face-o la mine, încă şapte ani de aci nainte!»
28 Şi Iacob a făcut aşa şi a împlinit acea săptămână de nuntă. Iar Laban i-a dat lui pe Rahila, fiică-sa, de femeie.
29 Şi Laban i-a dat pe Bilha, roaba sa, fiicei sale Rahila, ca roabă.
30 Şi Iacob a intrat şi la Rahila şi a iubit-o pe Rahila mai mult decât pe Lia şi a slujit lui Laban încă alţi şapte ani.
31 Dar văzând Domnul că Lia este oropsită, a deschis pântecele ei, pe când Rahila era stearpă.
32 Deci Lia a zămislit şi a născut un fiu şi i-a pus numele Ruben, căci zicea ea: «Domnul a căutat la jalea mea, că de acum mă va iubi bărbatul meu».
33 Şi iarăşi a zămislit şi a născut alt fiu şi a zis: «Auzit-a Domnul că sunt oropsită şi mi l-a dăruit şi pe acesta». De aceea i-a pus numele Simeon.
34 Şi a zămislit încă o dată şi a născut un fiu şi a zis: «De astădată bărbatul meu se va lipi de mine, fiindcă i-am născut trei feciori». De aceea i-a pus numele Levi.
35 Şi iarăşi a zămislit şi a născut încă un fiu şi a zis: «Astădată, lăuda-voi pe Domnul!» De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi s’a oprit şi n’a mai născut.