1 Şi Iosif a poruncit ispravnicului casei sale şi i-a spus: «Umple cu grâu sacii oamenilor, cât vor putea să ţină, şi pune banii fiecăruia în gura sacului.
2 Iar cupa mea – cupa de argint – pune-o în gura sacului celui mai tânăr dintre ei, împreună cu banii pentru grâu.» Şi el a făcut întocmai după cuvântul lui Iosif.
3 Dimineaţa în zorii zilei, oamenii au fost lăsaţi să plece, ei şi asinii lor.
4 Dar abia ieşiseră din cetate şi nu erau prea departe, când Iosif a poruncit ispravnicului casei sale: «Scoală-te şi prinde din urmă pe acei oameni şi când îi vei ajunge să le vorbeşti aşa: «Pentru ce aţi răsplătit cu rău binele primit?
5 De ce mi-aţi furat cupa de argint? Cupa din care bea stăpânul meu şi cu care el ghiceşte! Rău aţi făcut ce aţi făcut!»
6 Şi i-a ajuns din urmă şi le-a spus aceste vorbe.
7 Atunci ei au răspuns: «De ce ne spune stăpânul meu nişte vorbe ca acestea? Ferească Domnul ca robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!
8 Iată, argintul pe care l-am găsit în gura sacilor noştri, ţi l-am adus înapoi din ţara Canaanului; atunci cum o să furăm noi, din casa domnului tău, argint sau aur?
9 Acela din robii tăi, la care se va găsi cupa, să moară! Şi noi înşine robi să fim domnului meu!»
10 Iar el a răspuns: «Bine! Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi cupa să-mi fie rob; iar voi să fiţi fără nici o vină!»
11 Atunci ei dădură zor şi descărcară la pământ fiecare sacul său şi desfăcură fiecare sacul său.
12 Iar acela porni să caute, începând de la cel mai mare şi sfârşind cu cel mai mic. Şi cupa fu găsită în sacul lui Veniamin.
13 Atunci ei îşi sfâşiară veşmintele şi, încărcând fiecare asinul său, se întoarseră în cetate.
14 Şi au intrat Iuda şi fraţii săi în casa lui Iosif, şi el era tot acolo, şi s’au închinat în faţa lui până la pământ.
15 Şi Iosif a rostit către ei: «Ce ispravă e aceasta pe care aţi făcut-o? Oare nu ştiaţi că un om ca mine ghiceşte fără greş?»
16 Atunci Iuda a vorbit: «Ce să spunem domnului meu? Ce vorbe să alegem şi cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a scos la iveală păcatul robilor tăi. Iată-ne, robi suntem domnului meu! Şi noi şi acela la care s’a găsit cupa!»
17 Dar Iosif răspunse: «Ferească-mă Domnul să fac una ca aceasta! Omul la care s’a găsit cupa, acela îmi va fi rob. Cât despre voi, plecaţi în pace la părintele vostru!»
18 Dar Iuda s’a apropiat de Iosif şi a grăit: «Rogu-te, doamne, îngădueşte să grăiască robul tău un cuvânt în auzul domnului meu şi să nu se aprindă mânia ta asupra robului tău, fiindcă tu eşti întocmai ca Faraon.
19 Stăpânul meu a întrebat pe robii tăi, zicând: «Mai aveţi tată sau vre-un frate?»
20 Şi noi am răspuns stăpânului meu: «Noi avem pe bătrânul nostru tată şi un frate mai mic, copil al bătrâneţelor sale. Iar fratele drept al acestuia a murit şi a rămas el singur de la maică-sa, şi tată-său îl iubeşte.»
21 Atunci tu ai zis robilor tăi: «Aduceţi-l la mine, ca să-l vadă ochii mei!»
22 Dar noi am răspuns domnului meu: «Băiatul nu poate să părăsească pe tată-său, căci, de l-ar părăsi pe tată-său, acesta ar muri!»
23 Ci tu ai rostit către robii tăi: «Dacă fratele vostru cel mic nu va veni încoace cu voi, să nu mai daţi ochi cu mine!
24 Deci, când am ajuns la robul tău, tatăl meu, i-am spus lui cuvintele domnului meu.
25 Mai pe urmă ne-a zis părintele nostru: «Duceţi-vă înapoi şi cumpăra-ţi-ne ceva grâu!»
26 Dar noi i-am răspuns: «Nu putem să ne coborîm în Egipt. Dacă ne va însoţi fratele nostru cel mic, atunci ne vom pogorî, fiindcă nu putem să vedem faţa acelui om, până nu va fi cu noi fratele nostru cel mic.»
27 Atunci ne-a zis robul tău, tatăl meu: «Voi ştiţi că femeia mea mi-a născut doi copii;
28 Unul a plecat de lângă mine şi eu am zis: De bună seamă că el a fost sfâşiat de fiare, fiindcă nu l-am mai văzut până astăzi.
29 Şi dacă îl veţi lua şi pe acesta din faţa mea şi i se va întâmpla vre-o nenorocire, atunci veţi pogorî cărunte-ţele mele cu durere în Şeol!
30 Deci acum dacă mă voi duce la robul tău, tatăl meu, şi băiatul nu ar fi cu noi, fiindcă sufletul bătrânului este legat de sufletul băiatului,
31 Când va vedea că băiatul lipseşte, se va întâmpla ca el să moară şi astfel robii tăi vor coborî cărunteţele robului tău, părintele nostru, cu jale în Şeol.
32 Fiindcă eu, robul tău, am chezăşuit pentru băiat înaintea părintelui meu zicând: «Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, păcat să am înaintea părintelui meu, câte zile voi trăi»,
33 Să rămână acum robul tău în locul băiatului, rob domnului meu, iar băiatul să se ducă acasă cu fraţii săi.
34 Altfel, cum mă voi sui la părintele meu, fără ca băiatul să fie cu mine? Să nu mai apuc să văd sfâşierea care ar da peste părintele meu!»