1 Şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de toate fiarele şi de toate dobitoacele care erau cu el în corabie, şi Dumnezeu a lăsat să bată vânt pe pământ şi apele au început să scadă.
2 Şi s’au închis izvoarele adâncului şi stăvilarele cerului şi ploaia din cer a contenit.
3 Şi apele de pe pământ au dat înapoi, puţin câte puţin, şi după o sută şi cincizeci de zile au scăzut de tot.
4 Iar în luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s’a oprit pe muntele Ararat.
5 Şi apele au scăzut mereu, mereu, până în luna a zecea, iar în luna a zecea, în cea dintâi zi a lunii, s’au arătat vârfurile munţilor.
6 Iar după ce au trecut patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse,
7 Şi a dat drumul unui corb. Acesta a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până ce s’au uscat apele de pe pământ.
8 Şi după şapte zile Noe a dat drumul unui porumbel din corabie, ca să se încredinţeze dacă s’au scurs apele de pe faţa pământului,
9 Ci porumbelul n’a găsit unde să-şi odihnească talpa piciorului, şi s’a întors la Noe în oorabie, căci apele erau pe toată faţa pământului. Atunci Noe şi-a întins mâna şi a apucat porumbelul şi l-a băgat la sine în corabie.
10 Şi a aşteptat încă şapte zile şi a dat drumul iar porumbelului, din corabie.
11 Şi a venit la el porumbelul, în faptul serii, şi iată avea în ciocul său o frunză de măslin ruptă atunci. Şi Noe a priceput că apele au scăzut de pe pământ.
12 Şi a aşteptat încă alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului, dar el nu s’a mai întors la Noe.
13 Iar în anul şase sute şi unul al vieţii lui Noe, în ziua întâia din luna întâia, apele de pe pământ se uscară şi Noe dădu la o parte acoperişul corăbiei şi se uită: şi iată se zbicise faţa pământului.
14 Iar în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea, pământul era uscat.
15 Atunci a grăit Dumnezeu către Noe şi i-a zis:
16 «Ieşi din corabie, tu şi femeia ta şi feciorii tăi şi nurorile tale.
17 Toate vieţuitoarele care sunt cu tine, din toată făptura, şi păsări, şi dobitoace şi tot felul de târîtoare, care se târăsc pe pământ, scoate-le cu tine, ca să mişune pe pământ şi să se prăsească şi să se înmulţească pe pământ!»
18 Deci au ieşit din corabie Noe şi feciorii lui şi femeia lui şi nurorile lui,
19 Toate vieţuitoarele, toate târîtoarele şi toate păsările şi tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor.
20 Şi a zidit Noe un jertfelnic lui Dumnezeu şi a luat din toate vieţuitoarele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus, ardere de tot, pe jertfelnic.
21 Şi a mirosit Dumnezeu mirosul cu bună mireazmă şi a zis Dumnezeu în cugetul său: «De acum înainte nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că plăsmuirile inimii omului sunt rele din tinereţea lui şi nu voi mai nimici toate vieţuitoarele precum am făcut.
22 De aci înainte, cât va dăinui pământul, semănatul şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai conteni!»