10
Într’adevăr, legea având umbra bunătăţilor viitoare, iar nu însăşi icoana lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
Altfel, n’ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n’ar mai avea nici o ştiinţă de păcate?
Ci, prin ele, an de an, se face pomenirea păcatelor.
Pentru că este cu neputinţă ca sângele de taurişi de ţapi să înlăture păcatele.
Drept aceea, intrând în lume zice: Jertfă şi prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup.
Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut;
Atunci am zis: Iată viu! În sulul cărţii scris este pentru mine ca să fac voia ta, Dumnezeule.
Zicând mai sus că: Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n’ai voit nici nu ţi-au plăcut – şi acestea se aduc doar după lege –
Adaogă după aceea: Iată viu ca să fac voia ta. Desfiinţează deci rostul întâi, ca să statornicească rostul al doilea.
10 Şi întru această voinţă suntem sfinţiţi, o dată de istov, prin prinosul trupului lui Iisus Christos.
11 Într’adevăr, pe când orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele,
12 Acesta, dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, s’a aşezat, de vecii vecilor, la dreapta lui Dumnezeu,
13 Şi aşteaptă până ce vrăjmaşii lui vor fi puşi aşternut picioarelor lui.
14 Căci, printr’o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc;
15 Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte, fiindcă după ce a zis:
16 Acesta este legământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile, – zice Domnul: Da-voi legile mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor,
17 Şi adaogă: Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-mi voi mai aduce aminte.
18 Unde este, dar, iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
19 Drept aceea, fraţilor, având, întru sângele lui Iisus, îndrăzneală să intrăm îa Sfânta Sfintelor,
20 Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a croit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul său,
21 Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22 Să ne apropiem cu inimă adevărată, întru deplinătatea credinţei, cu inimile curăţite de orice cuget rău, şi cu trupul lăut în apă curată.
23 Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este cel ce a făgăduit,
24 Şi să ne luăm seama unul altuia, ca să ne îmbărbătăm la dragoste şi la fapte bune,
25 Fără să părăsim adunarea cea înde noi, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.
26 Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,
27 Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei protivnici.
28 Cine a lepădat legea lui Moise e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
29 Gândiţi-vă cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi sângele legământului, cu care s’a sfinţit, l-a necinstit şi duhul harului l-a făcut de ocară!
30 Căci cunoaştem pe cel ce a zis: A mea este răzbunarea; eu voi răsplăti. Şi iarăşi: Domnul va judeca pe poporul său.
31 Înfricoşat lucru este să cădem în mâinile viului Dumnezeu.
32 Aduceţi-vă dar aminte de zilele mai de demult, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat grea luptă de suferinţe,
33 Parte, făcându-vă de privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte, suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea;
34 Căci aţi avut milă de cei închişi, iar hrăpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere.
35 Nu lepădaţi, dar, încrederea voastră, care are mare răsplătire.
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi să dobândiţi ce v’a fost făgăduit.
37 Ci mai este puţin timp, prea puţin, şi cel ce e să vie va veni şi nu va întârzia.
38 Şi cel drept al meu va fi viu prin credinţă, iar dacă cineva dă înapoi, sufletul meu nu are dragoste către el.
39 Noi nu suntem fiii sfielii, ca să ne prăpădim, ci fiii credinţei, ca să ne câştigăm sufletul.