1 Pentru aceea, cade-se ca noi să luăm aminte cu prisosinţă la cele auzite, ca nu cumva să alunecăm pe alături.
2 Căci dacă cuvântul grăit prin îngeri a ajuns de neclintit şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreaptă răsplătire,
3 Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mântuire, care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,
4 Pe când Dumnezeu întărea mărturia lor, cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a sa voinţă?
5 Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6 Iar oarecine a mărturisit undeva, zicând: Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau Fiul omului, că îl cercetezi pe el?
7 Pusu-l-ai pe el, scurtă vreme, mai prejos de îngeri; cu mărire şi cu cinste l-ai încununat;
8 Toate le-ai supus sub picioarele lui. Dar prin aceea că a supus lui toate, înţelegem că nimic n’a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum că toate i-au fost supuse.
9 Ci pe cel ce, scurtă vreme, a fost pus mai prejos de îngeri, pe Iisus, îl vedem încununat cu mărire şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin darul lui Dumnezeu, el a gustat moartea pentru fiecare om.
10 Căci, ducând pe mulţi fii la mărire, i se cădea aceluia, pentru care sunt toate şi prin care sunt toate, ca să desăvârşească prin suferinţă pe începătorul mântuirii lor.
11 Pentru că şi cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt toţi dintr’unul; de aceea nu se ruşinează ca să-i numească fraţi,
12 Atunci când zice: Spune-voi fraţilor mei numele tău. În mijlocul adunării te voi lăuda.
13 Şi iarăşi: într’însul îmi voi pune nădejdea mea; şi încă o dată: Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
14 Deci, de vreme ce copiii s’au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi el aceloraşi s’a împărtăşit ca să surpe, prin moartea sa, pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul,
15 Şi ca să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie, toată viaţa.
16 Căci, negreşit, nu de îngeri are grijă, ci de seminţia lui Avraam are grijă.
17 De unde, dator era ca întru toate să se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului.
18 Căci prin aceea că a pătimit, fiind ispitit el însuşi, poate să ajute şi celor ce se ispitesc.