1 Într’adevăr, orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, în cele ce-l privesc pe Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe, pentru păcate;
2 El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este împresurat de slăbiciuni.
3 Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate.
4 Şi nimeni nu-şi ia sieşi cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron.
5 Aşa şi Christos nu s’a preamărit pe sine însuşi, ca să se facă arhiereu, dar cel ce a grăit către el: Fiul meu eşti tu, eu astăzi te-am născut.
6 Precum zice şi în alt loc: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec.
7 În zilele trapului său, el a adus, cu strigăt tare şi cu lacrămi, cereri şi rugăciuni, către cel ce putea să-l mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru buna sa cucernicie.
8 Şi deşi era fiu a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,
9 Şi făcându-se desăvârşit, s’a făcut tuturor celor ce-l ascultă pricină de mântuire veşnică.
10 Iar de Dumnezeu a fost numit arhiereu după rânduiala lui Melchisedec.
11 În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi lucruri grele de lămurit, de vreme ce v’aţi făcut leneşi la pricepere.
12 Căci voi, care de multă vreme s’ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie nu de hrană vârtoasă, ci de lapte.
13 Pentru că oricine care se ţine cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc.
14 Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au, prin obişnuinţă, simţurile învăţate să deosebească binele şi răul.