1 Când am voit să lecuesc pe Israil, atunci s’au dat pe faţă păcatele lui Efraim şi fărădelegile Samariei au ieşit deasupra, căci se ţin de înşelătorii; borfaşii sparg casele; hoţii pradă la drumul mare.
2 Şi ei nici nu cugetă în inimile lor că eu ţin minte toată nelegiuirea lor; acum iată că faptele lor mă împresoară, ele stau înaintea ochilor mei.
3 Prin fărădelegile lor desfătează pe rege, şi pe voevozi prin minciunile lor;
4 Însă toţi sunt plini de mânie şi sunt asemenea cuptorului aprins de pitar, care se odihneşte de când a frământat aluatul şi până la vremea ridicării lui.
5 De ziua regelui nostru, căpeteniile s’au înfierbântat de vin, amestecând vinul cu mirodenii şi ţinând tovărăşie cu cei fără de lege,
6 Care ţin gata, arzând ca un cuptor, lăcomia lor pânditoare. Toată noaptea mânia lor a dormit, iar dimineaţa izbucneşte ca para focului.
7 Toţi sunt încinşi ca un cuptor şi mistuesc pe judecătorii lor. Toţi regii lor s’au prăbuşit şi nici unul dintre ei nu m’a chemat pe mine!
8 Efraim s’a amestecat cu păgânii; el este ca o turtă pe care nimeni n’a întors-o pe când se cocea.
9 Cei de alt neam au mâncat puterea lui, şi el nu bagă de seamă! Păr cărunt creşte pe el şi el nu-l vede.
10 Cu toate că trufia lui Israil îi iese în faţă, cu toate acestea el nu se întoarce către Domnul Dumnezeul lui şi nu voieşte să-l caute.
11 Şi Efraim a ajuns ca un porumbel, nepriceput şi neştiutor: chemat-au pe Egipteni, îndreptatu-s’au către Asirieni;
12 Dar când vor porni, eu întinde-voi asupra lor laţul meu şi ca pe păsările cerului îi voi doborî, pedepsi-i-voi precum s’a dat de ştire în obştia lor.
13 Vai de ei, căci au fugit de mine! Prăpăd să dea peste ei, fiindcă au păcătuit împotriva mea! Şi să-i mai mântuesc? Dar ei grăiesc lucruri de minciună împotrivă-mi;
14 Şi nu strigă către mine în inima lor, ci se tânguesc în culcuşurile lor. Ei se iau la harţă pentru grâu şi pentru vin, şi îşi întorc privirea de la mine.
15 Deşi îi învăţ şi le întăresc braţul lor, ei mi-o răsplătesc cu gânduri rele.
16 Ei se îndreaptă către Baal. Ei sunt asemenea unui arc care alunecă din mână. Voevozii lor au căzut în ascuţişul săbiei, din pricina turbării limbii lor, adică a grozăvelii lor în privinţa Egiptului.