1 Sună din trâmbiţă!… întocmai ca un străjăr la templul Domnului, fiindcă au călcat legământul meu, şi au păcătuit împotriva legii mele.
2 Totuşi ei strigă: «Dumnezeul lui Israil, noi te-am cunoscut pe tine!»
3 Israil a dispreţuit mântuirea; duşmanul să-l urmărească!
4 Ei şi-au ales regi, dar fără vrerea mea; pusu-şi-au voevozi pe care nu i-am ştiut. Din aurul şi din argintul lor, făcutu-şi-au idoli, spre pierderea lor.
5 Samario, urgisesc viţelul tău! Mânia mea stă aprinsă împotriva lor. Până când pot să rămână ei nepedepsiţi?
6 Căci el îşi are obârşia în Israil, un meşter l-a lucrat, dar el nu este Dumnezeu. Să fie făcut fărâme viţelul Samariei!
7 Pentru că ei au sămănat vânt, culege-vor furtună, o holdă care nu rodeşte spice şi n’are în ele nici o sămânţă. Şi dacă ar avea ceva în ele, streinii să le mănânce!
8 Israil va fi nimicit, fi-va socotit printre neamuri ca un vas pe care nu-l pofteşte nimeni.
9 Căci ei au pornit în sus spre Asirieni, – dar măgarul sălbatic rămâne sihastru. – Adus-au Egiptului daruri de iubire.
10 Deşi au rătăcit printre neamuri eu îi voi aduna laolaltă şi ei vor înceta să-şi ungă regi şi voevozi.
11 Efraim şi-a clădit multe altare, ci spre păcătuire au fost ridicate!
12 Şi de i-aş scrie de o mie de ori îndreptările mele, el le socoteşte ca un lucru strein.
13 Jertfele pe care mi le aduc, nu sunt altceva decât carne pe care o jertfesc şi o mănâncă. Domnul nu le binevoieşte! Şi acum îmi voi aduce aminte de fărădelegile lor şi voi pedepsi păcatele lor. Să se întoarcă în Egipt!
14 Fiindcă Israil a uitat de ziditorul său şi şi-a clădit palate şi Iuda a înmulţit cetăţile sale întărite, pentru aceea trimite-voi în cetăţile lui foc, ca să mistuiască palatele sale.