1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe oare a văzut-o despre Iuda şi despre Ierusalim, în vremea domniei lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii Iudei.
2 Ascultă, cerule, ia aminte, pământule, căci Domnul grăieşte: «Hrănit-am feciori şi i-am crescut mari, dar ei s’au răzvrătit împotriva mea.
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea stăpânului său, dar Israil nu mă cunoaşte, poporul meu nu mă înţelege!»
4 Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de răi, feciori ticăloşi! Părăsit-aţi pe Domnul, tăgăduit-aţi pe sfântul lui Israil, întorsu-i-aţi spatele!
5 Pentru ce să vă mai bat pe voi care necontenit vă răzvrătiţi împotrivă-mi? Capul vă este bolnav şi inima boleşte.
6 Din creştet şi până în tălpi, nu-i nimic, sănătos! Răni şi vânătăi şi carne vie, nelegate şi neunse cu untdelemn.
7 Ţara voastră este o pustietate, oraşele voastre arse cu foc, rodul ogoarelor voastre mâncat de străini înaintea ochilor voştri şi toate sunt paragină, ca la prăpădul Sodomei.
8 Sionul ajuns-a ca o colibă într’o vie, ca o covercă într’o bostănărie, ca o cetate împresurată!
9 O, dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns aproape ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora!
10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voevozi ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, popor al Gomorei!
11 «Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?» – zice Domnul. «M’am săturat de berbecii arderilor de tot şi de grăsimea viţeilor graşi, şi de sângele de tauri, de miei şi de ţapi nu mai am plăcere!
12 Când veneaţi înaintea mea, cine vă cerea acestea? Nu mai călcaţi în curţile templului meu!
13 Nu-mi mai aduceţi jertfe deşarte! Urgisesc jertfa de tămâie, lunile noi, Sâmbetele şi adunările la praznice. Nu pot să mai rabd fărădelegea laolaltă cu prăznuirea!
14 Urăsc lunile noi, şi praznicele voastre au ajuns pentru mine o povară. Ajunge!
15 Când ridicaţi mâinile voastre spre mine, eu îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu vreau să le mai ascult. Mâinile voastre sunt mânjite de sânge, spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16 Nu mai faceţi rău înaintea ochilor mei. Conteniţi odată!
17 Învăţaţi să faceţi fapte bune, sârguiţi-vă după dreptate, ajutaţi pe cel împilat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pricina văduvei!
18 Veniţi să stăm împreună la judecată, – zice Domnul. Dacă păcatele voastre vor fi stacojii, să se albească întocmai ca zăpada, şi de vor fi ca porfiră, să se facă întocmai ca lâna.
19 Dacă vă veţi îndupleca şi mă veţi asculta, veţi mânca bunătăţile ţării;
20 Iar dacă nu veţi vrea şi vă veţi răzvrăti, atunci sabia vă va mânca, fiindcă gura Domnului a grăit.»
21 Cum a ajuns desfrânată cetatea Sionului, cea care odinioară era credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia întru ea, iar acum este plină de ucigaşi.
22 Argintul tău s’a prefăcut în zgură, vinul tău a fost amestecat cu apă,
23 Voevozii tăi sunt răzvrătiţi, tovarăşi de hoţi; toţi iubesc mita şi umblă după plocoane. Ei nu fac dreptate orfanului şi pricina văduvei nu ajunge până la ei.
24 Pentru aceasta, zice Domnul Dumnezeu Savaot, puternicul lui Israil: «Răcori-mi-voi mânia mea asupra protivnicilor mei şi mă voi răzbuna împotriva duşmanilor mei!
25 Şi voi întoarce mâna mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor, şi tot plumbul ţi-l voi lua,
26 Şi voi aduce la loc judecătorii tăi, ca să judece ca la început, şi sfetnicii tăi, ca odinioară. Şi abia atunci te vei numi iarăşi cetate dreaptă, cetate credincioasă.»
27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi prin dreptate.
28 Ci pieirea va ajunge pe nelegiuiţi şi pe păcătoşi, laolaltă, şi cei necredincioşi Domnului vor muri.
29 Şi vă veţi ruşina de dumbrăvile sfinte pe care le-aţi îndrăgit şi vă va dogori obrazul din pricina grădinilor pe care le-aţi ales;
30 Şi veţi fi ca un stejar ale cărui frunze se ofilesc şi ca o grădină fără nici un strop de apă.
31 Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.