1 Vai de legiuitorii care fac pravili nedrepte şi de scritorii care scriu hotărîri silnice,
2 Ca să îndepărteze pe cei săraci de la judecată, să răpească dreptatea oropsiţilor poporului meu, să prade pe văduve şi să despoaie pe cei orfani!
3 Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de departe? Către cine veţi alerga voi după ajutor şi unde vă veţi lăsa averile voastre?
4 Fără numai să vă plecaţi în rândul robilor şi să cădeţi printre cei doborîţi. Şi cu toate acestea mânia lui nu se potoleşte şi mâna lui stă mereu întinsă!
5 Vai ţie, Asirie, varga mâniei mele şi toiagul urgiei mele!
6 Împotriva unui neam fără de lege îl voi trimite şi împotriva unui popor al mâniei mele îl voi îndrepta, ca să-l prade şi să-l jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor.
7 Dar el n’are aceeaşi socotinţă şi inima lui nu gândeşte la fel: ci să prade pofteşte inima lui şi să nimicească neamuri multe!
8 Căci el îşi zice: «Oare stăpânii mei nu sunt ei laolaltă împăraţi?
9 Calno ca şi Carchemişul, şi Hamatul ca Arpadul, şi Samaria ca Damascul?»
10 Precum mâna mea a cuprins acele împărăţii, unde idolii erau mai numeroşi decât în Ierusalim şi în Samaria,
11 Şi precum m’am purtat cu Samaria şi cu idolii ei, nu se cădea să mă port la fel şi cu Ierusalimul şi cu idolii lui?»
12 Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul său în muntele Sionului şi în Ierusalim, atunci se va răfui cu împăratul Asiriei pentru trufia inimii lui şi pentru semeţia privirilor lui,
13 Căci a zis: «Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea, căci sunt dibaci! Micşorat-am graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am dat jos de pe tron pe principi.
14 Mâna mea a apucat ca din cuib bogăţiile popoarelor, şi, precum iei nişte ouă năpustite, tot aşa am cuprins eu tot pământul. Şi nimeni n’a mişcat din aripi, n’a deschis ciocul şi nici n’a scos vre-un ţipăt!»
15 Poate securea să se laude faţă de cel ce taie cu ea? Sau fierăstrăul poate să se semeţească faţă de acela care îl mânueşte? Ar fi ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi ca şi cum toiagul ar însufleţi mâna care îl duce!
16 Pentru aceasta Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi toată sănătatea lor frigurile vor mistui-o ca un pârjol.
17 Şi lumina lui Israil se va face foc şi Sfântul său flacără, care arde şi va topi spinii şi tufele de mărăcini, într’o singură zi!
18 Şi fala pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos şi va pieri de prăpăd.
19 Copacii care vor mai rămânea în pădurea lui vor fi puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i numere.
20 În vremea aceea, cei care vor mai rămânea din neamul lui Iuda şi cei care vor mai scăpa din neamul lui Iacob nu se vor mai rezema pe cel ce i-a lovit, ci vor nădăjdui, cu credinţă, în Dumnezeu, Sfântul lui Israil.
21 O rămăşiţă din Iacob se va întoarce cu pocăinţă la Dumnezeul cel puternic.
22 Căci chiar dacă poporul tău, Israile, ar fi ca nisipul de pe ţărmul mării, numai o rămăşiţă se va întoarce la pocăinţă. Doborîrea este hotărîtă, dreptatea va fi covârşitoare,
23 Şi această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot cuprinsul ţării.
24 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: «Poporul meu, care locueşti în Sion, nu te teme de Asiria care te loveşte cu toiagul şi ridică braţul său împotrivă-ţi, ca Egiptul!
25 Căci peste puţină vreme mânia lor se va sfârşi, iar furia mea se va întoarce împotrivă-le şi-i va prăpădi.»
26 Domnul Savaot ridica-va harapnicul împotriva lor ca atunci când a bătut pe Madian la stânca Oreb şi-şi va întinde toiagul său spre mare şi îl va ridica, precum altădată împotriva Egiptului.
27 În vremea aceea, va lua povara Asiriei de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi, şi vârtutea ta va sfărâma jugul.
28 Iată, au ajuns la Aiat şi au trecut la Migron, la Micmas au lăsat poverile de drum.
29 Ei au trecut pasul şi au zis: «Să mânem la Gheba!» Rama este spăimântată, Ghibeea lui Saul a rupt-o la fugă.
30 Ţipă, fiică a lui Galim, ascultă Laişa, răspunde-i tu, Anatot!
31 Madmena a fugit, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă.
32 Şi astăzi el mai stă la Nob şi întinde mâini ameninţătoare către muntele Sionului, spre colina Ierusalimului!
33 Ci iată că Domnul Dumnezeul Savaot va frânge ramurile cu o lovitură năprasnică: vârfurile vor fi retezate, crăngile cele mai de sus vor cădea la pământ.
34 Codrul va fi doborît cu topoarele şi pădurea Libanului se va prăbuşi răsturnată de Cel Puternic.