1 Însă Domnul se va îndura de Iacob şi va alege încă o dată pe Israil, pe care îl va statornici în patria lui. Dar şi cei străini se vor alătura de el şi vor face un trup cu neamul lui Iacob.
2 Vor lua popoare şi le vor duce în ţara lor, însă neamul lui Israil va face din ele, în ţara Domnului, robi şi roabe. Astfel ei vor robi pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni pe împilătorii lor.
3 Iar în ziua în care Domnul te va odihni de ostenelile, de chinurile tale şi de amarnica ta robie în care ai fost robit,
4 Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: «Cum s’a sfârşit cu tiranul şi cum s’a curmat cu chinul nostru?
5 Domnul a sfărâmat toiagul celor fără de lege şi schiptrul stăpânitorilor.
6 A zdrobit pe cel care întru mânia lui lovea popoarele, necontenit, şi care, întru turbarea lui, strivea fără cruţare neamurile subjugate.
7 Toată lumea este tihnită şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
8 Până şi chiparoşii împreună cu cedrii din Liban se bucură de căderea ta: «De când tu stai trântit, nici un tăietor nu s’a mai urcat până la noi ca să ne taie!»
9 Şeolul, în adâncurile sale, se zbuciumă din pricina ta, ca să-ţi iasă întru întâmpinare. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului şi ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.
10 Toţi prind grai şi-ţi strigă: «Şi tu ai ajuns neputincios ca noi şi tu te-ai făcut asemenea nouă?»
11 În Şeol s’a pogorît mărirea ta, o dată cu cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperemântul tău.
12 Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fiu al revărsatului zorilor? Ai fost doborît la pământ, tu care aşterneai la pământ toate neamurile?
13 Tu ziceai în cugetul tău: «Sui-mă-voi la ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele în care se adună zeii, voi pune sălaşul meu, în miază-noaptea cea mai depărtată.
14 Pe înaltul nourilor mă voi urca şi cu Cel Prea înalt voi fi la fel.»
15 Şi acum, tu te vei pogorî în Şeol, în meleagurile cele mai de jos ale adâncului!
16 Cei care te văd îşi aţintesc privirea la tine, şi se uită şi se întreabă: «Oare acesta-i omul de care tremura întreg pământul şi împărăţiile se cutremurau?
17 Cel care prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dărâma şi robilor nu le mai dădea drumul din beciurile robiei?»
18 Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său,
19 Şi numai tu ai fost zvârlit departe de mormântul tău ca un stârv urîcios, acoperit cu rămăşiţele celor ucişi şi ciopârţiţi de sabie; tu zaci, altfel decât cei pogorîţi în gropniţe de piatră, ca un stârv storcoşit în picioare.
20 Tu nu te vei pogorî cu ei în mormânt, fiindcă tu ai pustiit ţara ta şi pe poporul tău l-ai măcelărit.» Niciodată nu va mai fi vorba despre odrasla fărădelegii!
21 Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina nelegiuirilor părinţilor, ca să nu se mai scoale şi să cotropească pământul şi să umple de ruine faţa întregii lumi!
22 «Eu mă voi scula împotriva lor», – zice Domnul Savaot, – «şi voi nimici numele Babilonului şi orice urmă, şi orice răsad şi mlădiţe», – zice Domnul.
23 «Voi face acolo sălaşul ariciului şi loc mlăştinos, şi cu mătura prăpădului», – zice Domnul Savaot, – «voi mătura.»
24 Juratu-s’a Domnul Savaot şi a zis: «Precum am hotărît, aşa va fi, precum am pus la cale, aşa se va întâmpla!
25 Sfărâma-voi pe Asirieni în ţara mea şi îi voi călca în picioare pe munţii mei. Atunci jugul se va depărta de la ei şi povara va cădea de pe umerii lor.»
26 Iată hotărirea dată pentru întreg pământul, iată mâna întinsă peste toate noroadele!
27 Dacă Domnul Savaot a pus la cale, cine va putea să-l împiedice? Şi mâna lui întinsă, cine o va întoarce la loc?
28 În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocire:
29 Nu te bucura peste măsură, ţară a Filistenilor toată, că s’a frânt toiagul care te lovea. Pentru că din rădăcina şarpelui va naşte o năpârcă, iar urmaşul ei va fi un balaur zburător.
30 Cei sărmani paşte-vor pe păşunile mele, iar cei săraci vor sta culcaţi fără de grijă. Dar voi nimici cu foametea neamul tău, iar pe cei ce vor mai rămânea din tine îi voi omorî!
31 Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, răcneşte! Cutremură-te, ţară a Filistenilor, toată, cât eşti de mare! Căci din partea de miază-noapte vine un şirag de oştire şi nimeni nu dă greş din rândurile lui.
32 Şi ce vom răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoarele păgâne? Că «Domnul a întemeiat Sionul şi obijduiţii poporului său stau acolo în pace».