1 Proorocie împotriva Moabului. Prins fără de veste în miez de noapte Ar-Moabul a fost pustiit! Izbit noaptea, pe neaşteptate, Chir-Moabul dat a fost pieirii!
2 Poporul din Dibon se urcă în capiştele de pe înaltele coline, ca să plângă; se urcă Moabul pe Nebo şi pe Medeba şi jeleşte. Toate capetele sunt pleşuvite, toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în veşminte de jale; pe acoperişuri, în pieţe, toţi se tânguesc şi izbucnesc în hohote de plâns.
4 Heşbonul şi Elealeul se jăluesc amar şi glasul lor se aude până la Iahaţ. Chiar şi voinicii Moabului se văicăresc şi sufletul le este cuprins de groază.
5 Din fundul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia. Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim se văietă desnădăjduiţi.
6 Căci apele de la Nimrim au secat, firul ierbii s’a uscat, pajişte verde nu mai este şi toată buruiana a pierit!
7 De aceea, agonisita câtă au adunat-o şi averea lor au trecut-o dincolo de pârâul Sălciilor.
8 Ţipetele au dat ocol Moabului, vaietele au ajuns până la Efraim, şi jalea lor până la Beer-Elim,
9 Căci apele Dimonului sunt pline de sânge! împotriva Dimonului trimite-voi iarăşi nenorociri: lei împotriva celor scăpaţi din Moab şi împotriva celor rămaşi în ţară.