1 «Trimiteţi miei stăpâni torului ţării, trimiteţe-i din Petra, prin deşert, la muntele fiicei Sionului».
2 Ca o pasăre care fuge speriată, ca un cuib cu puii risipiţi, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3 «Dă un sfat, fă dreptate, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei urmăriţi, nu da de gol pe cei fugari!
4 Adăposteşte la tine pe surghiuniţii Moabului, dă-le loc de scăpare, în faţa pustiitorului, până când năvala va conteni şi prăpădul se va domoli şi vrăjmaşul va părăsi ţara,
5 Şi astfel jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va sta deapururi, în cortul lui David, un judecător râvnitor de dreptate şi iubitor de drepte hotărîri.
6 Auzit-am de semeţia Moabului, căci foarte mândru este, auzit-am de îngâmfarea, de mândria, de înaltele sale închipuiri şi de graiurile lui cele deşarte.»
7 De aceea, Moabiţii se vor tângui pentru Moab, toţi laolaltă se vor boci; după turtele de struguri de la Chir-Hareset vor suspina, cu inimă grea.
8 Căci ţarinile Heşbonului s’au vestejirt ca via de la Sibma pe care au călcat-o în picioare stăpânitorii popoarelor şi ale cărei ramuri se întindeau până la Iazer, se resfirau până la marginea pustiului, ale cărei viţe se întindeau şi treceau marea!
9 Pentru aceasta plâng ca şi Iazerul pentru via din Sibma. Cu lacrimile mele vă ud pe voi, Heşboane şi Eleale, căci la culesul şi la secerişul vostru a izbucnit strigătul de război!
10 Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiuituri! Nimeni nu mai dă vinul la teasc; strigătul călcătorului s’a curmat.
11 Drept aceea, lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab, ca o harfă, şi inima mea pentru Chir-Heres.
12 Şi chiar când Moabul se va arăta, trudindu-se cu jertfe, pe locurile sale înalte şi intrând în capiştea sa să se roage, el nu va putea să-şi scape viaţa.
13 Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară împotriva Moabului.
14 Iar acum Domnul zice aşa: «Peste trei ani socotiţi ca anii unui simbriaş, slava Moabului se va micşora, măcar că are atâta gloată de popor, şi va rămânea puţină, fără nici o putere».