1 Vai ţie, ţinut de zbârnâit de aripi, de dincolo de fluviile Etiopiei!
2 Tu care trimiţi soli în caice de papură pe întinsele ape ale Nilului. Plecaţi voi, grabnici soli, către un neam înalt la făptură şi cu pielea lucie, departe, către un popor de temut, plin de putere şi viteaz şi a cărui ţară este brăzdată de ape mari.
3 Voi toţi locuitori ai lumii şi stăpâni ai pământului, când se va ridica flamura pe munţi, uitaţi-vă! Şi când va suna trâmbiţa, ascultaţi!
4 Căci astfel vorbit-a Domnul către mine: «Voi privi liniştit din locul meu, ca arşiţa aţipită în lumina soarelui de vară, ca nourul de rouă în zăduful secerişului».
5 Căci, înainte de cules, după ce florile s’au scuturat şi mugurii se vor preface în ciorchini copţi, atunci va tăia el viţele cu cosorul, va lua ramurile şi le va da laoparte.
6 Şi deavalma vor fi lăsate păsărilor răpitoare ale munţilor şi fiarelor pământului; vulturii vor văra cu ele vara, iar toate fiarele câmpului vor ierna cu ele iarna.
7 În vremea aceea daruri vor fi aduse Domnului Savaot de către neamul de statură înaltă şi cu pielea lucie, de către poporul de temut cel de departe, de către norodul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii; aduse vor fi daruri la locul numelui Domnului Savaot, la muntele Sionului.