1 Proorocie împotriva Tirului. Jeliţi-vă, corăbii ale Tarşişului, deoarece pustiit a fost limanul vostru! Nici o casă n’a mai rămas! Nici o corabie nu mai întră! De pe coasta Ciprului le-a sosit această veste.
2 Amuţiţi, voi cei ce locuiţi la ţărmul mării şi pe care neguţătorii Sidonului, răscolitorii mărilor, vă umpleau de bogăţii!
3 Şi de peste noian de ape, grâul Nilului, secerat din valea lui, era venitul vostru şi era câştigul popoarelor.
4 Ruşinează-te, Fenicie, căci marea îţi zice: «Tu n’ai avut dureri de mamă, tu n’ai născut şi nici n’ai crescut feciori şi nici n’ai ridicat fete!»
5 Când vestea va ajunge în Egipt, locuitorii lui vor tremura la auzul nenorocirilor Tirului.
6 Treceţi spre Tarşiş, bociţi-vă, voi locuitori de pe ţărmuri!
7 Nu este oare aceasta cetatea voastră, cea plină de petreceri, a cărei obârşie se urcă în vârstele străvechi, şi care îşi îndrepta mereu paşii ca să întemeieze noi sălaşuri?
8 Cine a pus la cale acest lucru împotriva Tirului, împărţitoarea de cununi, ai cărei neguţători erau principi şi ai cărei stăpâni de corăbii erau cei mai vestiţi de pe pământ?
9 Domnul Savaot a plănuit aceasta, ca să dea de ruşine trufia prea strălucitoare şi să micşoreze pe toţi mai marii pământului.
10 Revarsă-te în ţara ta, ca Nilul, popor din Tarşiş, căci portul tău nu mai este!
11 El a întins mâna asupra mării şi a cutremurat împărăţiile. Domnul a rânduit Feniciei să i se dărâme întăriturile,
12 Şi a rostit: «Acum nu mai zburda, tu cea înfrântă, dar până aci nebiruită fecioară a Feniciei! Scoală-te şi du-te la Chitei, dar şi acolo nu vei avea tihnă!»
13 Iată ţara Caldeilor – acest popor nu sunt Asirienii –: el a dat-o pradă fiarelor pustiei. Ei şi-au înălţat turnuri, au dărâmat palate, făcut-au totul paragină.
14 Bociţi-vă, voi corăbii ale Tarşişului, căci portul vostru a fost dărâmat.
15 Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, ca în anii de domnie ai unui singur rege, şi la sfârşitul celor şaptezeci de ani Tirul va fi aşa cum se zice în cântecul desfrânatei:
16 «Ia chitara şi străbate cetatea, tu desfrânată de toţi uitată! Cântă cu măiestrie! Zi din gură cu foc, ca lumea să-şi aducă aminte de tine!»
17 Şi după cei şaptezeci de ani Domnul va cerceta iarăşi cetatea Tirului şi ea va câştiga din nou câştigu-i de desfrânată şi se va iubi cu toate împărăţiile pământeşti, de pe faţa a tot pământul.
18 Ci tot câştigul ei şi toată plata ei cea necurată vor fi afierosite lui Dumnezeu şi nici nu vor fi strânse şi nici puse deoparte; ci câştigul va fi pentru cei ce slujesc înaintea Domnului, ca să mănânce din belşug şi să se îmbrace în odăjdii scumpe.