26
În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în ţara lui Iuda: «Avem o cetate întărită! Domnul ne stă într’ajutor, ca nişte ziduri şi ca nişte întărituri.»
Deschideţi porţile, să intre un neam drept, care păzeşte credincioşia!
Celor cu nădejde neclintită, tu le dai mântuirea ta, pacea ta, când şi-au pus în tine toată nădejdea.
Nădăjduiţi în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stâncă în veac.
El a smerit pe cei ce stăteau la adăpost în castele, cetatea cea mândră el a doborît-o, a smerit-o până la pământ şi a culcat-o în pulbere.
Ea este călcată în picioare: picioarele oropsiţilor, paşii obijduiţilor!
Calea celui drept este dreaptă; tu netezeşti cărarea pe care umblă cel fără prihană.
Pe calea învăţăturilor tale, Doamne, noi te aşteptăm. Numele tău şi pomenirea ta sunt dorirea sufletului nostru.
Sufletul meu te doreşte în ceas de noapte; duhul meu năzueşte spre tine dimineaţa. Când îndreptările tale vor fi pe pământ, cei ce locuesc lumea învăţa-vor ce este dreptatea.
10 Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea şi în pământul celor sfinţi el săvârşeşte strâmbătatea şi nu vede deloc înălţimea Domnului.
11 Doamne, mâna ta este ridicată, dar ei nu o văd! Vedere-ar râvna ta pentru poporul tău şi s’ar face de ocară! Focul sortit vrăjmaşilor tăi să-i mănânce!
12 Doamne, dă-ne nouă pacea ta, fiindcă tot ceea ce ni se întâmplă, tu ni le-ai făcut!
13 Doamne Dumnezeul nostru, avut-am peste noi şi alţi stăpâni, afară de tine, dar noi numai pe tine te vom lăuda şi vom pomeni numai numele tău!
14 Morţii nu vor fi iarăşi vii şi umbrele nu vor învia; de aceea tu i-ai pedepsit şi i-ai nimicit şi ai şters până şi numele lor.
15 Înmulţit-ai poporul, Doamne, înmulţit-ai poporul şi te-ai preamărit pe tine şi ai lărgit hotarele ţării!
16 Doamne, pe tine te-am căutat în vreme de restrişte, către tine am strigat în scârba noastră, când a venit peste noi pedeapsa ta.
17 Ca femeia însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşe şi strigă în durerea ei, aşa am fost, Doamne, cu toţii în faţa ta!
18 Ca împovăraţi de facere am fost şi în dureri ne-am zvârcolit, dar am născut vânt! Mântuire ţării n’am adus şi locuitori pe lume nu s’au născut!
19 Dar morţii tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia. Deşteptaţi-vă, tresăltaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua ta este rouă de lumină şi pământul va naşte din nou pe cei adormiţi.
20 Sus, poporul meu! Intră în cămările tale şi închide uşa după tine! Ascunde-te o clipă, până când va trece mânia!
21 Căci iată Domnul va ieşi din locaşul său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va da pe faţă sângele pe care l-a supt şi pe ucişii lui nu-i va mai tăinui.