29
Vai ţie Ariele, Ariele, cetate unde David şi-a pus tabăra! Treacă an de an, şirul de praznice să se sfârşească!
Apoi voi împresura Arielul şi va fi suspin şi vaiet! Tu îmi vei fi cu adevărat jertfelnic al Domnului!
Ca David voi tăbărî împrejurul tău, te voi înconjura cu şanţuri şi voi ridica valuri împotriva ta.
Tu vei fi năbuşit şi glasul tău va ieşi ca din pământ; vorba ta va fi ca o şoaptă din ţărână. Vocea ta va părea murmurul unei năluci ce iese din pământ, şi, din colb, spusele tale ca un suspin se vor părea.
Mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca pulberea măruntă, ceata împilătorilor tăi ca pleava care zboară. Dar într’o clipă,
Fi-vei ajutat de Domnul Savaot, cu tunet, cu cutremur şi cu năprasnă mare, cu vijelie cumplită şi cu flăcări de foc mistuitor!
Şi ca un vis, ca o vedenie de noapte fi-va mulţimea de noroade luptătoare împotriva lui Ariel, care se războiesc cu el şi cu cetatea lui şi de jur-împrejur o împresoară.
Întocmai ca şi cel care visează că îi este foame şi iată se deşteaptă tot cu pântecele gol, şi ca cel căruia îi este sete şi apoi se deşteaptă însetat şi chinuit, tot aşa se va întâmpla cu acele noroade luptătoare împotriva muntelui Sion!
Staţi încremeniţi şi înmărmuriţi, fiţi orbi şi orbi rămâneţi! Îmbătaţi-vă, dar nu de vin; clătinaţi-vă încoace şi încolo, dar nu de băutură!
10 Căci Domnul a vărsat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţii, şi capetele voastre, văzătorii, le-a acoperit cu văl.
11 Drept aceea, orice descoperire a ajuns pentru voi ca scrisele dintr’o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i zici: «Citeşte!», el îţi răspunde: «Nu pot, căci cartea este pecetluită!»
12 Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: «Citeşte!», el îţi va răspunde: «Nu ştiu carte!»
13 Şi a zis Domnul: «Pentru că poporul acesta se apropie de mine şi cu gura şi cu buzele mă cinsteşte, dar cu inima stă departe, fiindcă cinstirea pentru mine nu este decât o rânduială omenească, învăţată pe dinafară,
14 De aceea face-voi pentru norodul acesta minuni fără seamăn. înţelepciunea celor înţelepţi va pieri şi isteţimea celor isteţi se va ascunde.
15 Vai de cei adânci la ascuns planurile lor înaintea Domnului, ca faptele lor să se săvârşească la întuneric! Vai de cei care zic: «Cine ne vede? Cine ne ştie?»
16 O, multa voastră stricăciune! Oare olarul trebue socotit la fel ca lutul? Poate să zică scula făcută despre lucrător: «Nu m’a făcut el!», sau ulciorul să zică despre olar: «Ce se pricepe el!»?
17 Încă puţină vreme, şi Libanul se va schimba în grădină şi grădina va fi socotită pădure.
18 În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea, fără umbră şi fără întuneric;
19 Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israil.
20 Căci tiranul nu mai este şi batjocoritorul a pierit, nimiciţi au fost cei ce pândeau să facă rău,
21 Cei care dădeau vina pe nevinovat şi întindeau în poartă curse judecătorului, şi cu cârciobării răpeau dreptul celui cinstit.
22 Pentru aceasta, Domnul, care a răscumpărat pe Avraam, aşa rosteşte către casa lui Iacob: «De aci încolo să nu se mai ruşineze Iacob şi faţa lui să nu se mai îngălbenească.
23 Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele meu, vor numi sfânt pe Sfântul lui Iacob şi se vor teme de Dumnezeul lui Israil.
24 Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură.»