1 În vremea aceea un împărat va stăpâni prin dreptate şi voevozii vor cârmui după drepte pravili.
2 Şi fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un liman împotriva ploii vijelioase, ca pâraiele de apă într’un pământ uscat şi ca umbra unei stânci înalte într’un ţinut secetos.
3 Ochii celor care văd nu vor fi închişi şi urechile celor care aud vor fi ascultătoare.
4 Inima celor uşuratici va judeca sănătos şi limba celor gângavi va grăi iute şi desluşit.
5 Nebunului nu i se va mai zice că e de neam bun şi celui viclean nu i se va spune mărinimos.
6 Căci nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte la fărădelegi, cum să săvârşească ticăloşii, cum să mintă pe Domnul; pe cel lihnit de foame să-l lase întru flămânzirea lui şi celor însetaţi să nu le dea să bea.
7 Uneltele celui mişel sunt ticăloase; el plăzmueşte rele puneri la cale, ca să piardă pe cei sărmani şi, prin cuvinte mincinoase, pe cel sărac la judecată.
8 Ci omul de neam bun cugetă lucruri cuviincioase şi stărueşte în cuviinţa sa.
9 Femei fără de grijă, sculaţi-vă! Ascultaţi glasul meu! Fecioare încrezătoare, luaţi aminte la graiul meu!
10 Într un an şi câteva zile tremura-veţi, voi încrezătoarelor, căci culesul va fi nimicit şi strânsul nu se va mai face!
11 Tremuraţi, nepăsătoarelor, înfioraţi-vă, încrezătoarelor, dezbrăcaţi-vă până la piele şi încingeţi-vă coapsele cu sac!
12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi: pentru ţarinele cele frumoase, pentru podgoriile cele mănoase,
13 Pentru ogoarele poporului meu, unde cresc spinii şi ciulinii, şi pentru toate casele de petrecere din vesela cetate!
14 Căci palatele sunt pustii, cetatea cea plină de zgomot e năpustită, colina şi turnul de strajă, acum paragină şi vizuini, fi-vor, de aici înainte, loc de zburdare pentru măgari şi loc de păscut pentru turme,
15 Până când se va turna nouă din Duhul cel de sus. Atunci pustiul va fi ca o grădină cu pomi şi grădina va fi socotită ca o pădure.
16 Atunci omenia va sălăşlui în pustie şi dreptatea va locui în livada cea cu pomi;
17 Pacea va fi rodul dreptăţii, roadă dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci.
18 Atunci poporul meu va locui în loc de pace, în sălaşuri de nădejde şi în adăposturi fără grijă.
19 Dar pădurea va cădea de grindină, iar cetatea va fi smerită.
20 Fericiţi sunteţi voi, care sămănaţi în luncile tuturor apelor şi lăsaţi să umble slobod boul şi măgarul!