1 «Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul meu», – zice Dumnezeul vostru.
2 «Îmbărbătaţi Ierusalimul şi-i strigaţi: «Munca de rob s’a isprăvit, fărădelegea a fost ispăşită, fiindcă pedeapsă îndoită a luat din mâna Domnului, pentru toate păcatele sale».
3 Un glas strigă în pustie: «Gătiţi calea Domnului, pregătiţi, în pustie, cărarea Dumnezeului vostru.
4 Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se netezească, şi toate povârnişurile să ajungă cale netedă şi toate crestele stâncoase: vale adâncă.
5 Atunci se va arăta slava Domnului şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu, căci gura Domnului a grăit.»
6 Un glas îmi zice: «Propovedueşte!» Şi eu întreb: «Ce să propoveduesc? Toată făptura este ca iarba şi toată mărirea ei ca floarea câmpului!
7 Se usucă iarba şi floarea se vestejeşte, căci Duhul Domnului a trecut peste ea. Cu adevărat, poporul este iarbă;
8 Iarba se usucă şi floarea se vestejeşte, iar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!»
9 Sue-te pe pisc de munte, sol de bucurie al Sionului, înalţă glasul tău cu putere, sol de bucurie al Ierusalimului, ridică glasul şi nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!
10 Iată, Domnul Dumnezeu vine ca un viteaz şi braţul lui supune tot. Iată că plata biruinţei lui este cu el şi răsplata izbânzii merge înaintea lui.
11 Ca un păstor care paşte turma sa, aduna-va mieii cu braţul său şi îi va purta la sânul său, şi pe cele ce alăptează le va mâna la staul de odihnă.»
12 Cine a măsurat apele cu căuşul pumnului şi cine a socotit cu cotul întinsul cerului? Cine a pus în baniţă pulberea pământului? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi colinele cu balanţa?
13 Cine a cuprins Duhul Domnului şi cine l-a sfătuit pe el, ca sfetnic?
14 Cu cine s’a sfătuit el ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea înţelepciunii s’o cunoască?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într’o vadră, ca un fir de pulbere într’un cântar. Tată, ţărmurile şi ostroavele el le spulberă ca pe un firice; de colb!
16 Libanul nu ajunge pentru focul de la altarul său şi toate sălbăticiunile Libanului nu ajung pentru arderile sale de tot.
17 Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea lui; ele preţuesc în faţa lui ca o suflare.
18 Cu cine veţi asemăna voi pe Dumnezeu şi ce chip veţi pune lângă el care să fie asemenea lui?
19 Oare idolul cel turnat? Acesta a fost turnat de făurar, iar argintarul l-a îmbrăcat cu aur şi l-a împodobit cu lănţişoare turnate.
20 Cine este prea sărac alege un lemn care nu putrezeşte; apoi îşi caută un meşter dibaci ca să-i facă un idol cioplit, astfel cumpănit să nu se răstoarne.
21 Nu băgaţi voi de seamă? Nu auziţi voi? Nu vi s’a spus oare de la început? Nu prindeţi voi ce vă învaţă întemeierea lumii?
22 El este cel ce şade deasupra cercului pământesc, pe când locuitorii pământului sunt mici ca nişte lăcuste; el întinde cerurile ca un zăbranic şi le desface ca un cort de locuit.
23 El preface pe principi în pulbere şi pe judecătorii pământului îi face nimica toată.
24 Abia sunt sădiţi, abia sunt sămănaţi, tulpina lor deabia a prins rădăcini în pământ, şi el suflă peste ei şi îi usucă! Şi vijelia îi spulberă ca pe pleavă!
25 «Cu cine mă asemănaţi voi şi cu cine pot să fiu asemenea?» – zice Sfântul.
26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit acestea toate? Acela care scoate oştirea lor cu număr şi pe toate le cheamă pe nume; acela căruia, prin mărirea puterii sale si prin neasemănata-i tărie, nici una nu-i scapă de sub poruncă!»
27 Pentru ce zici tu, Iacobe, pentru ce grăieşti tu, Israile: «Calea mea este ascunsă Domnului; dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu!»
28 Nu ştii tu, sau n’ai auzit tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, care a făcut marginile pământului, care nu se oboseşte şi nici nu-şi sleeşte puterea; că înţelepciunea lui este fără fund?
29 El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.
30 Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători putea-vor să se poticnească,
31 Însă cei ce nădăjduesc în Domnul îşi vor înnoi puterea lor; aripi le vor creşte ca ale vulturului; vor alerga şi nu vor osteni, vor merge necontenit şi nu vor obosi.