1 Iată sluga mea pe care o sprijin, alesul meu, întru care binevoieşte sufletul meu. Pus-am peste el Duhul meu şi el va propovedui noroadelor legea mea.
2 Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul lui.
3 Trestia frântă n’o va zdrobi şi feştila fumegândă n’o va stinge. El va propovedui legea mea cu credinţă;
4 El nu va obosi şi nu-şi va irosi puterile, până ce nu va aşeza legea pe pământ; căci învăţătura lui o aşteaptă toate îndepărtatele ţinuturi.
5 Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a urzit pământul şi toate rodurile lui, care a dat suflare norodului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui:
6 «Eu, Domnul, te-am chemat întru dreptatea mea şi te-am luat de mână şi te-am ocrotit şi te-am făcut legământ poporului meu şi lumină noroadelor;
7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi, şi din fundul închisorii pe cei ce stau în întuneric.
8 Eu sunt Domnul şi acesta este numele meu. Nu voi da nimănui slava mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea mea.
9 Cele proorocite altădată s’au plinit şi altele mai nouă vi le vestesc: înainte ca să odrăslească vi le dau de ştire.»
10 Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele lui până la marginile pământului! Voi cei ce porniţi pe mare şi stăpâniţi întinderile ei, voi ostroave şi cei ce locuesc întru voi!
11 Pustia glasul să-l ridice şi cei ce o străbat şi aşezările în care are sălaş Chedar! Locuitorii de pe povârnişurile stâncoase să chiue de veselie; şi cei din vârfurile munţilor de bucurie să strige!
12 Să proslăvească pe Domnul şi lauda lui s’o vestească în depărtate ţinuturi.
13 Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic aprinde râvna luptei şi izbucneşte în puternice strigăte de război, împotriva vrăjmaşilor lui el luptă vitejeşte şi birueşte!
14 «Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea; acum ca o femeie care naşte voi geme, voi striga şi-mi voi trage suflarea!
15 Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdeaţa lor voi pârjoli-o; pâraiele le voi preface în văi uscate şi bălţile fără apă le voi lăsa!
16 Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc şi pe poteci neştiute îi voi călăuzi; întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpie întinsă. Acestea sunt făgăduinţele mele pe care le voi împlini şi nu le voi trece cu vederea.
17 Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce-şi pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor turnate: «Voi sunteţi dumnezeul nostru!»
18 Surzilor, auziţi, orbilor uitaţi-vă încoace şi vedeţi!
19 Cine este orb fără numai sluga mea? Cine este surd ca solul meu pe care îl trimit? Cine este orb ca omul meu de aproape şi surd ca slujitorul Domnului?
20 Tu multe ai văzut, fără să le iei în seamă; urechile ţi-erau deschise, dar n’ai auzit.
21 Binevoit-a Domnul întru dreptatea sa ca legea sa s’o facă mare şi măreaţă.
22 Dar poporul este furat şi prădat; sunt închişi toţi în peşteri şi ascunşi în temniţi. Furaţi au fost şi nimeni nu i-a mântuit, prădaţi şi nimeni n’a zis: «Daţi înapoi!»
23 Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare aminte şi va asculta la cele ce vor să fie?»
24 Cine a dat pe Iacob spre prădare şi pe Israil tâlharilor? Domnul, faţă de care au păcătuit, fiindcă n’au vrut să umble în căile lui şi de legea lui n’au ascultat!
25 Drept aceea, el a vărsat peste ei iuţimea mâniei sale şi prăpădul războiului. Văpaia i-a cuprins în jur şi n’au priceput, arşi au fost, dar minte nu s’au învăţat!