1 Şi acum aşa zice Domnul, ziditorul tău, Iacobe, şi creatorul tău, Israile: «Nu te teme, căci eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe nume şi al meu eşti!
2 Dacă va fi să treci prin apă, eu voi fi cu tine, şi prin puhoaie de va fi să treci, ele nu te vor înneca! Prin foc de va fi să treci, focul nu te va vătăma şi flăcările nu te vor mistui,
3 Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israil, Mântuitorul. Eu voi da Egiptul preţ de răscumpărare pentru tine, Etiopia şi Şeba în locul tău;
4 Fiindcă tu eşti de preţ în ochii mei şi de cinste şi te iubesc; voi da oameni în locul tău şi popoare în locul vieţii tale.
5 Nu te teme, căci eu voi fi cu tine! De la răsărit voi aduce seminţia ta şi de la apus te voi aduna.
6 Zice-voi miază-nopţii: «Dă-mi-i!» şi miază-zilei: «Nu-i opri!» Adu pe fiii mei din ţinuturi depărtate, şi pe fiicele mele de la marginile pământului;
7 Pe toţi acei care poartă numele meu şi i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit, pentru slava mea.
8 Să vină poporul cel orb care totuşi are ochi şi cel surd care totuşi are urechi!
9 Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele poate să ne vestească asemenea lucruri şi să ne spună vechile proorocii? Să-şi aducă martori şi să dovedească, să audă toţi şi să zică: «Adevărat!»
10 «Voi sunteţi martorii mei», – zice Domnul, – «şi sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să mă credeţi şi să pricepeţi că eu sunt: înainte de mine n’a fost Dumnezeu şi nici după mine nu va fi!
11 Eu, eu sunt Domnul şi nu este Mântuitor afară de mine!
12 Eu sunt cel ce a vestit mântuirea şi a adus-o şi a propoveduit-o, şi nu sunt strein la voi. Voi sunteţi martorii mei», – zice Domnul.
13 «Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aci încolo acelaşi sunt! Nimeni nu poate sa iasă de sub puterea mea şi ceea ce fac eu, cine poate să răstoarne?»
14 Aşa zice Domnul, Mântuitorul vostru, Sfântul lui Israil: «Pentru voi voi trimite prăpăd împotriva Babilonului, şi pe Caldei îi voi pune pe toţi pe fugă, în corăbiile de care erau atât de mândri.
15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, ziditorul lui Israil, împăratul vostru!»
16 Aşa zice Domnul, cel ce croieşte drum pe mare şi cărare în apele zbucnitoare,
17 Cel care scoate carele de război şi caii, oştirea şi căpitanii, ca să se aştearnă la pământ şi să nu se mai scoale şi să se stingă, ca o feştilă de opaiţ:
18 «Nu vă mai aduceţi aminte de lucrurile de altădată şi nu mai luaţi aminte la cele ce au fost!
19 Iată că eu voi face un lucru nou, care acum înmugureşte; nu-l vedeţi voi oare? Croi-voi în pustie cale, în loc deşert izvoare de apă.
20 Mă vor proslăvi fiarele câmpului, şacalii şi struţii, că am slobozit izvoare în pustie, şivoaie de apă în pământ neumblat, ca să adăp pe poporul meu, pe alesul meu;
21 Acest popor pe care l-am zidit pentru mine ca să povestească falnicele mele fapte.
22 Dar tu nu m’ai chemat, Iacobe, şi tu nu te-ai ostenit pentru mine, Israile!
23 Tu nu mi-ai junghiat oaia ta ca ardere de tot şi cu jertfe tu nu m’ai preamărit. Eu nu te-am supărat cerând prinoase şi nu te-am împovărat cu jertfe de tămâie.
24 Tu n’ai cumpărat mirezme pentru mine şi de grăsimea jertfelor tale tu nu m’ai săturat, ci m’ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile tale tu m’ai chinuit.
25 Eu, eu sunt acel care iartă păcatele tale şi nu-şi mai aduce aminte de fărădelegile tale.
26 Adu-mi aminte şi să ne judecăm între noi: înşiră una câte una îndreptările tale ca să te dezvinovăţeşti!
27 Străbunul tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au călcat credinţa faţă de mine.
28 Pentru aceea, pângărit-am pe principii cei unşi şi pe Iacob l-am dat pierzării şi pe Israil l-am lăsat spre ocară!»