1 «Şi acum ascultă, Iacobe, sluga mea, şi Israile, pe care te-am ales!
2 Aşa zice Domnul, făcătorul şi ziditorul tău din pântecele maicii tale, şi ocrotitorul tău: Nu te teme, sluga mea Iacob şi tu Israile, pe care te-am ales.
3 Caci eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinutul cel uscat. Vărsa-voi din Duhul meu peste odrasla ta şi binecuvântarea mea peste mlădiţele tale.
4 Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile dealungul apelor curgătoare.
5 Unul va zice: Eu sunt al Domnului! Altul se va numi cu numele lui Iacob. Unul va scrie cu mâna lui: Sunt al Domnului, şi-şi va da numele de Israil!»
6 Aşa zice Domnul împăratul lui Israil şi Mântuitorul său, Domnul Savaot: «Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă, şi nu este alt Dumnezeu afară de mine!
7 Cine este ca mine? Acela să vină încoace şi să strige şi s’o dea pe faţă şi să se măsoare cu mine! Cine a vestit dintru începutul începutului cele viitoare? Şi cele ce stau să se întâmple cine poate să ni le prevestească?
8 Nu vă temeţi, nici vă spăimântaţi! N’am arătat eu odinioară şi n’am prevestit, când v’am luat pe voi de martori? Este oare un Dumnezeu afară de mine? Nu mai este nici o stâncă de adăpost, nici una!
9 Toţi făuritorii de idoli nu sunt nimic şi la nimic nu slujesc toate scumpele lor întruchipări. Şi chiar ei sunt martori; dar nu văd nimic şi nu înţeleg nimic, din ruşinea lor.
10 Cine face un dumnezeu şi toarnă un idol, care nu sunt buni de nimic?
11 Iată, toţi cinstitorii lor vor ajunge de ocară, fiindcă făuritorii nu sunt decât oameni! Să se adune toţi şi să se apropie! Vor tremura laolaltă şi vor fi în grea ruşine!»
12 Fierarul taie fierul cu dalta şi-l lucrează la focul cărbunilor; potriveşte idolul cu lovituri de ciocan şi-i dă un chip cu puterea braţului. Şi este flămând şi este sleit de putere, şi rabdă de sete şi oboseşte.
13 Dulgherul întinde dreptarul, însemnează cu plumbul, netezeşte cu rindeaua şi măsoară cu compasul. El face lucrul lui după asemănarea omului, după frumuseţea pământească, iar idolul va fi aşezat într’o casă.
14 El şi-a tăiat un cedru, şi-a luat un gorun sau un stejar, şi-a ales ce i-a plăcut dintre copacii pădurii. Tot el a sădit aceşti copaci, şi ploaia i-a udat şi i-a crescut.
15 Omul se slujeşte de ei ca să-şi aprindă focul şi-i ia să se încălzească. El îi arde ca să-şi coacă pâinea. Ba face mai mult! Face şi un dumnezeu şi se închină la el; face un idol pe care îl cinsteşte!
16 El a ars jumătate de lemn; pe jăratec el a fript carnea pe care o mănâncă şi se satură. Se mai încălzeşte şi zice: «Mi-e cald! Simt dogoarea lui!»
17 Şi cu lemnul care a mai rămas, el face un dumnezeu, un idol pe care îl cinsteşte şi căruia i se închină şi căruia se roagă zicând: «Mântueşte-mă, căci tu eşti Dumnezeul meu!»
18 Ei nu-şi dau seama şi nici nu pricep! Ochii lor sunt închişi şi nu pot să vadă, şi inima lor e împietrită şi nu poate să înţeleagă.
19 Nici unul nu-şi face socoteală în inima sa, nici unul nu are atâta minte şi înţelepciune încât să-şi zică: «Am pus jumătate dc lemn pe foc şi am copt pâine pe jeratec, am fript carne şi am mâncat-o, iar cu jumătatea care a mai rămas să mă apuc să fac un idol urîcios şi să mă închin la un trunchiu de copac?»
20 El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântueşte sufletul său şi nu zice: «Oare nu strâng eu o minciună în mâna mea cea dreaptă?»
21 Adu-ţi aminte despre aceasta, Iacobe şi tu Israile, căci tu eşti sluga mea! Te-am făcut să-mi fii mie slugă, Israile, eu nu te voi uita!
22 Risipit-am păcatele tale ca un nor şi fărădelegile tale ca o negură. Întoarce-te către mine cu pocăinţă, căci eu te voi mântui!»
23 Strigaţi de bucurie, voi ceruri, căci Domnul a făcut aceasta; răsunaţi, adâncuri ale pământului; munţilor, săltaţi dc bucurie, voi toţi copacii pădurii, cântaţi, căci a răscumpărat Domnul pe Iacob şi în Israil şi-a dezvăluit slava sa!
24 Aşa grăieşte Domnul, Mântuitorul tău şi cel care te-a zidit din sânul maicii tale: «Eu sunt Domnul care a făcut lumea; singur am întins cerurile, eu am întărit pământul, şi cine mi-a fost de ajutor?
25 Eu zădărnicesc prevestirile vracilor mincinoşi şi pe ghicitori îi scot nerozi, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie.
26 Eu sunt Domnul care întăresc cuvântul slujitorilor mei şi împlinesc sfatul trimişilor mei. Eu am zis Ierusalimului: «Va fi locuit» şi cetăţilor lui Iuda: «Zidite vor fi!» Şi eu le voi ridica din dărâmături!
27 Şi adâncului mării i-am zis: «Usucă-te! Căci îţi voi lăsa fluviile fără apă.»
28 Şi am zis despre Cirus: «El este păstorul meu, căci el va împlini toată voia mea şi el va porunci Ierusalimului: «Clădeşte-te la loc» şi templului: «Întemeiază-te din nou!»