1 Vreau să cânt un cântec al prietenului meu, un cântec al celui ce mi-e drag, despre via sa. Prietenul meu avea o vie, pe o coastă mănoasă.
2 El a săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Clădit-a în mijlocul ei un turn, săpat-a aşijderea şi teasc. Şi nădăjduia să facă struguri, dar ea a făcut lăuruscă.
3 Şi acum voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai Iudei, fiţi judecători între mine şi via mea!
4 Ce ar mai fi fost de făcut la via mea, şi eu n’am făcut? Pentru ce, atunci, când nădăjduiam să-mi rodească struguri, mi-a rodit lăuruscă?
5 Acum vă voi da pe faţă ce voi face cu via mea: strica-voi gardul ei ca să ajungă loc de păscut, dărâma-voi zidul ei ca s’o calce toţi în picioare.
6 Deci voi preface-o în pustietate. Nu va mai fi nici tăiată, nici săpată, şi vor năpădi-o spinii şi bălăriile. Şi voi porunci şi norilor să nu-şi mai reverse ploaia peste ea.
7 Dar via Domnului Savaot este neamul lui Israil, iar oamenii din Iuda sunt sădirea sa dragă. El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge! Nădăjduit-a să-i rodească dreptate, dar iată înfruntarea dreptăţii.
8 Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini peste ţarini până ce nu mai rămâne nici un loc, ca voi să fiţi singuri stăpânitori în mijlocul ţării!
9 Urechile mele au auzit deasemenea acest jurământ al Domnului Savaot: «Jur că multe case mari şi măreţe vor fi pustiite şi vor rămânea fără ţipenie de om în ele!
10 Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă numai o efă.»
11 Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare şi zăbovesc până noaptea târziu, înfierbântaţi de vin!
12 Şi la oaspetele lor răsună chitara, harfa, toba şi flautul, dar faptele Domnului nu le iau în seamă şi lucrările mâinilor sale nu le văd.
13 Pentru aceasta, poporul meu va fi dus în robie, fiindcă n’are nici o pătrundere; fruntaşii săi vor pieri de foame, iar gloata se va usca de sete!
14 De aceea Şeolul şi-a lărgit gura şi şi-a căscat fălcile peste măsură: acolo se vor pogorî alaiurile Sionului şi vuetul lui şi chiotele de veselie.
15 Şi omul cel muritor se va încovoia şi se va umili şi ochii celor mândri se vor lăsa în jos.
16 Dar Domnul Savaot este mare prin judecata sa şi Dumnezeul Cel Sfânt este sfânt prin dreptatea sa.
17 Mieii paşte-vor acolo ca în păşunile lor, iar prin paraginile palatelor de altădată vor paşte caprele.
18 Vai de cei ce-şi aduc pedeapsa cu funii groase ca de boi şi trag păcatul ca de hulubele căruţei!
19 Ei zic: «Zorească Domnul, grăbească lucrarea sa, ca s’o vedem! Să vie şi să adeverească planul Sfântului lui Israil, ca să-l apucăm şi noi.»
20 Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care schimbă lumina în întuneric şi întunericul în lumină; de cei ce prefac amarul în dulce şi dulcele în amar!
21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după capul lor!
22 Vai de cei voinici la băutul de vin şi destoinici la amestecatul băuturilor îmbătătoare;
23 De cei ce îndreptăţesc pe cel fără de lege pentru un plocon şi iau dreptatea celui drept!
24 De aceea, precum para focului nimiceşte paiele şi precum iarba uscată se mistueşte în flacără, tot aşa rădăcina lor va fi ca putregaiul şi odraslele lor vor fi spulberate ca praful, fiindcă au călcat legea Domnului Savaot şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israil!
25 Drept aceea, mânia Domnului s’a aprins împotriva poporului său. El şi-a întins mâna sa şi l-a lovit. Munţii s’au clătinat, şi hoiturile lor au fost ca gunoiul, pe cale. Cu toate acestea mama lui nu se domoleşte şi mâna lui stă mereu întinsă.
26 El va ridica steagul pentru un norod de departe şi-l va chema de la capătul pământului. Iată-l că se zoreşte şi vine în toată graba.
27 Nici unul dintre oamenii lor nu rămâne pe urmă, nici nu este zăbavnic, nici nu doarme, mei nu aţipeşte. Ei nu leapădă chimirele lor şi încălţămintea lor n’o dezleagă.
28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi toate arcurile stau gata să tragă. Copitele cailor sunt la fel cu cremenea şi roatele carelor sunt ca o furtună.
29 Când strigă, strigătul lor este răcnetul leului; ca puii de leu adulmecă prada, şi răcnesc şi o prind şi o târăsc şi nimeni nu poate s’o scape din gura lor.
30 În vremea aceea fi-va împotriva lui un urlet ca urletul mării. Toţi vor arunca privirea la pământ şi iată: întuneric şi strâmtorare. Lumina se va întuneca întocmai ca noaptea, fără să să se mai reverse zorile!