51
Ascultaţi-mă, voi care umblaţi după dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din care aţi fost tăiaţi şi la pietrăria din care aţi fost scoşi.
Priviţi pe Avraam, străbunul vostru, şi pe Sara cea care în dureri v’a născut. Căci pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.
Căci Domnul mângâie Sionul şi paraginii lui îi dă nădejde. El va preface pustiul lui în rai şi pământul lui cel neroditor în grădina Domnului; zburdare şi veselie fi-vor în Sion, mulţumită şi cântări!
Ia aminte la mine, tu poporul meu, şi voi, obştia mea, fiţi cu urechea la mine, căci de la mine va ieşi învăţătura şi legea mea voi statornici-o lumină popoarelor.
Dreptatea mea este aproape, vine mântuirea mea şi braţul meu va da dreptate noroadelor; întru mine vor nădăjdui ţinuturile cele mai depărtate, căci de la braţul meu aşteaptă mântuire.
Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul: cerurile vor trece ca un fum şi pământul se va învechi ca un veşmânt, locuitorii vor pieri ca muştele, dar mântuirea mea va dăinui în veac şi dreptatea mea nu va avea sfârşit.
Ascultaţi-mă, voi cunoscători ai dreptăţii, popor care eşti cu legea mea în inimă: Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te îngrozeşti, deoarece ca pe un veşmânt îi va mânca molia şi viermii îi vor mistui ca pe lână!
Ci dreptatea mea va rămânea în veac şi mântuirea mea în neam de neam.
Ridică-te, scoală-te, înarmează-te cu tărie, braţ al Domnului! Înalţă-te ca în străvechile vremuri, ca în veacurile cele dintru început! N’ai zdrobit tu pe Rahab şi n’ai spintecat tu balaurul?
10 Nu eşti tu, oare, cel ce ai secat marea şi apele genunei, cel ce fundul mării l-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpăraţi ai tăi?
11 Astfel, cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni în Sion, în cântece de biruinţă; şi veselie veşnică va încununa capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, pe când durerea, întristarea şi suspinarea depărta-se-vor de la ei.
12 Eu, eu sunt cel care te mângâie. Şi tu cine eşti, ca să te temi de un muritor şi de un om de rând, care trece ca iarba,
13 Şi să dai uitării pe Domnul, ziditorul tău, cel ce a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi să te înfricoşezi mereu, în fiecare zi, de urgia împilătorului, care năzueşte să te prăpădească? Dar unde este urgia lui?
14 Curând, cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat: în temniţă nu va muri şi de pâine nu va duce lipsă.
15 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care întărâtă marea şi ridică valurile ei clocotitoare; Domnul Savaot este numele lui.
16 Pus-am cuvintele mele în gura ta şi cu umbra mâinii mele te-am acoperit, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul meu!»
17 Deşteaptă-te, deşteaptă-te, scoală-te, Ierusalime, tu care ai băut din mâna Domnului năstrapa urgiei lui, potirul buimăcelii l-ai sorbit şi l-ai băut!
18 N’a fost nici unul din toţi feciorii pe care i-a născut, care să-l sprijinească; n’a fost nici unul din toţi copiii pe care i-a crescut, care să-l ducă de mână!
19 Două năprasne au dat peste tine – cine se va milostivi de tine? – pe de o parte: pustiirea şi prăpădul, pe de altă parte: foametea şi sabia. Cine te va mângâia?
20 Feciorii tăi zac fără vlagă, la colţurile tuturor uliţilor, ca o antilopă prinsă în laţ; ameţiţi de urgia Domnului, de lovitura Dumnezeului tău!
21 Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, beată, dar nu de vin!
22 Aşa grăieşte Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, care se luptă pentru poporul său: «Iată, eu voi lua din mâna ta paharul buimăcelii, şi năstrapa mâniei mele nu vei mai bea-o!
23 Dar voi da paharul acesta în mâna chinuitorilor tăi, în mâna celor ce te împilau şi îţi ziceau: «Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine!» Şi trebuia să faci spatele tău maidan şi uliţă pentru trecători!»