1 Cine a dat crezare soliei noastre şi braţul Domnului cui s’a descoperit?
2 Crescut-a înaintea lui ca o odraslă şi ca o rădăcină din pământ uscat. Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la el, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
3 Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni: om al suferinţei şi deprins cu durerea; unul de care să-ţi acoperi faţa, când îl vezi; dispreţuit şi socotit ca nimic
4 Dar el a luat asupră-şi bolile noastre şi cu durerile noastre s’a împovărat, pe când noi îl socoteam ca pedepsit, ca bătut de Dumnezeu şi oropsit.
5 Ci el fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin ranele lui noi toţi ne-am vindecat.
6 Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea lui, şi Domnul l-a încărcat pe el cu fărădelegile noastre ale tuturor.
7 Chinuit a fost şi s’a supus, şi nu şi-a deschis gura sa; ca o oaie spre junghiere s’a adus şi ca un miel fără de glas, înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa.
8 Cu judecată nedreaptă fost-a osândit, şi neamul lui cine-l va spune? Căci s’a luat de pe pământ viaţa lui! Pentru fărădelegile poporului meu a fost adus spre moarte.
9 Mormântul său a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rău, după moartea sa, cu toate că nu săvârşise nici o fărădelege şi nici o înşelăciune n’a fost în gura lui.
10 Dar a fost voia Domnului să-l zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă şi-a jertfit viaţa pentru păcatele noastre, vedea-va pe urmaşii săi trăind îndelungat şi planul Domnului, prin el, va avea izbândă.
11 De pe urma chinurilor sufletului său se va sătura de fericire; prin ştiinţa sa, dreptul, sluga mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupră-şi.
12 Pentru aceasta îi voi da parte lângă cei preamăriţi şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că şi-a dat sufletul său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Ci el a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa.