1 Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă, ca să nu poată să mântuiască, şi urechea lui nu e prea grea la auz, ca să nu audă.
2 Dar fărădelegile voastre s’au făcut zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre au fost de vină că el şi-a ascuns faţa lui de voi, ca să nu vă mai audă.
3 Căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge şi degetele voastre de fărădelegi; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră vorbe viclene.
4 Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu judecă, ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi vorbesc lucruri fără rost; zămislesc silnicia şi nasc păcatul.
5 Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar când se sparg singure, ies din ele năpârci.
6 Din ţesătura lor de viclenii veşminte nu se fac şi cu lucrul făcut de mâna lor nu e nădejde de acoperit, căci lucrul lor este lucru blestemat, iar în mâinile lor sunt numai fapte silnice.
7 Picioarele lor aleargă de zor spre fărădelegi, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene, în calea lor zac pustiirea şi prăpădul.
8 Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu-i nici o dreptate, cărările lor şi le-au întortochiat spre folosul lor, şi ori cine apucă pe ele nu mai cunoaşte pacea.
9 Pentru aceasta, judecata stă departe de noi şi dreptatea nu ajunge până la noi. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; raza zilei, dar umblăm în beznă.
10 Umblăm de-a bâjbâitul, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi orbecăim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca în amurg; deşi sănătoşi, suntem totuşi ca nişte morţi.
11 Mormăim toţi ca urşii, guruim ca porumbiţa, aşteptăm dreapta hotărîre, dar nu este; aşteptăm mântuirea, dar ea este departe de noi.
12 Căci răzvrătirile noastre s’au înmulţit înaintea ta şi fărădelegile mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre le ştim prea bine şi vinovăţiile noastre sunt de faţă în cugetul nostru:
13 Necredinţa şi lepădarea de Domnul întoarcerea de la slujirea lui Dumnezeu, vorbirea deşartă şi răzvrătită, născocirea şi cugetarea de lucruri mincinoase.
14 Iar omenia este dată în lături şi dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în piaţă şi fapta cinstită nu se mai dovedeşte.
15 Omenia a pierit şi cel ce nu umblă în calea răutăţii este prădat de ceilalţi. Şi văzând Dumnezeu, s’a întărâtat foarte că nu mai este dreptate.
16 A văzut că nu mai este nimeni de partea dreptăţii şi cuprins a fost de mirare că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul lui i-a fost ajutor şi dreptatea sa l-a sprijinit.
17 Pus-a dreptatea platoşă şi coiful mântuirii pe capul său; îmbrăcatu-s’a în veşminte de răzbunare şi în râvna sa înfăşuratu-s’a ca într’o mantie.
18 După faptă şi răsplată: urgie împotriva răzvrătiţilor, răzbunare împotriva duşmanilor, şi ţărmurilor şi ostroavelor plata cuvenită.
19 Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la răsărit de slava lui; căci va veni ca un fluviu strâns între maluri, pe care-l zoreşte Duhul Domnului.
20 «Pentru Sion el veni-va ca un mântuitor, pentru cei din Iacob care se vor căi de păcatele lor», – zice Domnul.
21 «Iată, acesta este legământul meu cu ei, zice Domnul: Duhul meu care odihneşte peste tine, şi cuvintele mele pe care le-am pus în gura ta să nu se depărteze din gura ta nici din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor urmaşilor tăi», – zice Domnul, – «de acum şi până în veac!»