1 În anul morţii regelui Uzia, am văzut pe Domnul stând pe tron înalt şi măreţ şi poalele hainelor lui umpleau templul.
2 Serafimi stăteau înaintea lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau,
3 Şi strigau unul către altul, zicând: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pămânul de mărirea lui!»
4 Din pricina glasului celui ce striga, porţile se zguduiau din ţâţânile lor, iară templul s’a umplut de fum.
5 Atunci am zis: «Vai mie, căci sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuesc în mijlocul unui popor cu buze spurcate, căci pe împăratul Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei!»
6 Însă un serafim veni în zbor la mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele, de pe jertfelnic.
7 Şi a atins cu el gura mea şi mi-a zis: «Iată, s’a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi!»
8 Şi am auzit glasul Domnului care zicea: «Pe cine îl voi trimite şi cine se va duce pentru noi?» Şi am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»
9 Şi el a zis: «Du-te şi spune poporului acestuia: Cu urechile să auziţi, dar să nu înţelegeţi; cu ochii să vă uitaţi, dar să nu vedeţi!
10 Împietreşte inima poporului acestuia, astupă-i urechile şi închide-i ochii, ca nu cumva să vază cu ochii şi cu urechile să auză şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la pocăinţă şi iarăşi să-l vindec!»
11 Şi am întrebat: «Până când, Doamne?» Şi el mi-a răspuns: «Până când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămânea fără locuitori, şi casele fără oameni şi ogoarele pustii,
12 Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări.
13 Şi dacă va rămânea încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, dar aşa ca terebintul şi ca stejarul, ale căror buturugi, când copacul e tăiat, rămân în pământ. Din trunchiul rămas vlăstări-va o mlădiţă sfântă.»