64
1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o pară care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii tăi să cunoască numele tău şi să tremure noroadele înaintea ta,
2 Făcând minuni neaşteptate,
3 Despre care niciodată nu s’a pomenit. Căci urechea n’a auzit, nici ochiul n’a văzut alt Dumnezeu afară de tine, săvârşind unele ca acestea, pentru cei ce nădăjduesc în el.
4 Tu vii întru întâmpinarea celor ce cu bucurie săvârşesc fapte bune şi-şi aduc aminte de tine umblând pe căile tale. Şi tu te-ai întărâtat împotriva noastră, din pricină că eram vinovaţi prin necredinţa şi prin fărădelegea noastră!
5 Toţi am ajuns ca spurcaţii şi toată calea vieţii noastre ca un veşmânt întinat! Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne spulberau ca vântul.
6 Nimeni nu chema numele tău şi nici unul nu-şi venea în fire ca să se întoarcă iarăşi la tine. Căci tu ai ascuns faţa ta de noi şi ne-ai lăsat în voia păcatelor noastre.
7 Şi acum, Doamne, tu eşti părintele nostru, noi suntem lutul şi tu olarul, toţi făptura mâinilor tale!
8 O, Doamne, nu te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte deapururi de fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul tău!
9 Cetăţile tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca o pustietate şi Ierusalimul ca un loc părăginit!
10 Templul nostru sfânt şi slăvit, în care te-au proslăvit părinţii noştri, a ajuns pradă focului şi toate cele scumpe nouă, dărâmături!
11 Poţi tu oare să te împietreşti, să taci, Doamne, şi să ne smereşti atât de greu?