1 Aşa zice Domnul: «Cerul este scaunul meu, şi pământul aşternut picioarelor mele! Ce fel de casă, deci, îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru mine?
2 Toate acestea mâna mea le-a făcut şi sunt ale mele», – zice Domnul. «Ci spre unii ca aceştia îmi îndrept privirea mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul meu!
3 Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos, dar cu sânge de porc, cel ce aduce jertfă de tămâie, dar în acelaşi timp se închină la idoli, toţi aceştia şi-au ales căi nelegiuite şi întru urîciunile lor sufletul lor se desfătează.
4 Pentru aceasta şi mie îmi va plăcea să-i oropsesc şi cele ce îi înfricoşează să le aduc peste ei; căci am strigat şi nu mi-au răspuns, am grăit şi nu m’au auzit; au făcut ceea ce eu urgisesc şi tocmai ceea ce urăsc aceea au ales.
5 Ascultaţi la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de el! Iată ce grăiesc fraţii voştri care vă urăsc şi vă prigonesc, pentru numele meu: Să-şi arate Domnul slava sa, ca să vedem şi noi bucuria voastră! Dar ei se vor face de ocară.»
6 Auzi! Un vuet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului care răsplăteşte vrăjmaşilor săi după faptele lor.
7 Înainte de a se zvârcoli în durerile de naştere, fiica Sionului a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.
8 Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se va naşte într’o singură zi, un popor se va naşte dintr’o dată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut feciori!
9 «Oare eu voi deschide pântecele fără să-l las să nască?» – zice Domnul. «Sau eu, cel ce fac să nască, voi opri născarea?» – zice Dumnezeul tău.
10 Bucură-te, Ierusalime, şi voi cei care-l iubiţi, săltaţi de veselie! Tresăltaţi de bucurie mare, voi cei care îl jeleaţi,
11 Ca să sugeţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor lui, ca să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul măririi lui!
12 Căci aşa zice Domnul: «Vărsa-voi pacea peste Ierusalim ca un fluviu, şi ca un şivoi ieşit din albie, slava noroadelor! Ca pruncii voi veţi fi duşi la sân şi dezmierdaţi pe genunchi!
13 După cum mama îşi mângâie pe fiul ei, şi eu vă voi mângâia pe voi şi anume în Ierusalim mângâiaţi veţi fi.
14 Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor întineri ca iarba cea tânără. Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor săi, iar vrăjmaşilor săi: urgia sa.
15 Căci, iată, Domnul vine în văpaie şi carele lui sunt ca o vijelie, ca să-şi reverse mânia în arşiţă şi certarea lui în para focului.
16 Atunci Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe toată făptura şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului!
17 «Cei ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini, într’un loc ascuns în mijlocul unei adunări de ucenici, şi cei ce mănâncă mâncări de carne de porc, mâncări scârnave şi şoareci, loalaltă îşi vor vedea sfârşitul», – zice Domnul.
18 «Dar eu cunosc faptele şi scopurile lor şi voi veni ca să adun toate neamurile şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava mea,
19 Şi le voi da un semn şi pe unii din cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite către popoarele din Tarşiş, Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai îndepărtate, care n’au auzit de numele meu şi n’au văzut slava mea. Şi ei vor vesti între popoare slava mea.
20 Şi din toate neamurile, vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, în lectice, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al meu, la Ierusalim», – zice Domnul, – «aşa precum fiii lui Israil aduc prinoase în vase curate, pentru templul Domnului.
21 Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi», – zice Domnul.
22 «Căci precum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care le voi zidi», – zice Domnul, – «vor rămânea înaintea mea, aşa va dăinui deapururi neamul vostru şi numele vostru.
23 Şi din lună nouă în lună nouă şi din Sâmbătă în Sâmbătă vor veni toţi şi se vor închina înaintea mea», – zice Domnul.
24 «Şi când vor ieşi, vor vedea stârvurile celor care s’au răzvrătit împotriva mea, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge, şi vor fi, pentru toată făptura, privelişte de groază.»