1 Şi a zis Domnul către mine: «Ia o tablă mare şi scrie pe ea cu slove mari ca să le citească toată lumea Maher-şalal-haş-baz,
2 Şi adă-mi martori credincioşi pe Urie arhiereul şi pe Zaharia, feciorul lui Ieberechia».
3 Şi m’am apropiat de proorociţă şi a zămislit şi a născut fiu. Şi a zis Domnul către mine: «Pune-i numele Maher-şalal-haş-baz,
4 Căci înainte ca băiatul să zică: «tată, mamă», toată bogăţia Damascului şi prada Samariei vor fi duse în faţa împăratului Asiriei.»
5 Şi mi-a mai grăit Domnul astfel:
6 «Fiindcă poporul acesta a dispreţuit apele Siloamului cele care curg lin, şi se topeşte de frică înaintea lui Raţon şi a feciorului lui Remalia,
7 Iată că Domnul va aduce peste ei apele cele mari şi furioase ale Eufratului: pe împăratul Asiriei împreună cu toată oştirea lui. Şi el va trece peste toate zăgazurile şi va da afară peste malurile lui,
8 Şi se va revărsa în Iuda, şi se va umfla, şi îl va înneca până ce va ajunge la gât şi cu revărsările lui întinse va acoperi întinsul ţării, o Emanuile!
9 Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi! Auziţi voi, margini ale pământului! înarmaţi-vă şi cutremuraţi-vă! Înarmaţi-vă şi cutremuraţi-vă!
10 Şi orice planuri veţi face să fie nimicite! Şi să nu se împlinească orice hotărîre veţi lua, căci cu noi este Dumnezeu!»
11 Căci astfel mi-a grăit Domnul, pe când mâna lui stătea puternică asupră-mi: poruncitu-mi-a să nu umblu pe calea poporului acestuia şi mi-a zis:
12 «Să nu socotiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire; şi de ceea ce ei se tem, voi să nu vă temeţi şi mei să vă înfricoşaţi,
13 Ci numai pe Domnul Savaot socotiţi-l sfânt: de el să vă temeţi şi de el să vă înfricoşaţi.
14 Şi va fi pentru voi templu sfânt, dar şi piatră de încercare şi stâncă de poticnire, pentru cele două case ale lui Israil, cursă şi laţ pentru locuitorii Ierusalimului.
15 Şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor fi prinşi în cursă şi vor fi duşi în robie!»
16 Lega-voi această descoperire a Domnului şi voi pecetlui această învăţătură, pentru ucenicii mei,
17 Şi voi aştepta pe Domnul, care îşi ascunde faţa sa de la casa lui Iacob, şi voi nădăjdui în el.
18 Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, spre semne mai presus de fire şi minuni în Israil; de la Domnul Savaot cel ce locueşte în muntele Sionului, este aceasta.
19 Şi când vă vor zice vouă: «Întrebaţi pe cei ce chiamă duhurile şi pe ghicitorii care flueră şi bolborosesc» – căci într’adevăr orice popor întreabă duhurile strămoşilor, întreabă pe cei răposaţi pentru cei vii – atunci voi să răspundeţi:
20 «Noi credem şi mărturisim că Domnul ne învaţă şi ne dă semnele sale». Dacă nu veţi spune aşa, veţi fi ca nişte oameni pentru care nu se mai revarsă zorile.
21 Umbla-veţi rătăcitori şi flămânzi prin ţară şi când vă va fi foame, vă veţi întărită, veţi blestema pe rege şi pe Dumnezeu şi veţi privi cu ochii în sus,
22 Apoi vă veţi întoarce privirea spre pământ şi iată că acolo va fi: strâmtorare, întuneric şi scârbă şi nevoie! Dar noaptea va fi alungată!
23 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoi. În vremurile de demult el a smerit ţara lui Zebulon şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de apoi, Domnul va acoperi de slavă calea mării, ţinutul de la răsăritul Iordanului, ţinutul în care locuesc păgânii.