2 Ioan
1
Bătrânul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr, şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul,
Pentru adevărul ce rămâne întru noi şi va fi cu noi în veac,
Dar, îndurare, pace fie cu voi, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Iisus Christos, Fiul Tatălui, întru’adevăr şi întru iubire!
Bucuratu-m’am foarte căci am aflat pe unii din fiii tăi, umblând întru adevăr; precum am primit poruncă de la Tatăl.
Şi acum te rog, Doamnă, – nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care o aveam de la început – ca să ne iubim unul pe altul.
Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile lui, şi aceasta este porunca – precum aţi auzit dintru început – ca să umblaţi întru iubire.
Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Christos a venit în trup: acesta este amăgitorul şi Antichristul.
Luaţi-vă seama voi vouă înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
Oricine apucă înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Christos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: bun venit!
11 Căci cel ce-i zice: bun venit! se face părtaş cu faptele lui cele rele.
12 Multe având a vă scrie, n’am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduesc să viu la voi şi să grăiesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Te îmbrăţişează fiii surorii tale celei alese.