1 Atunci Ţofar din Naama luă cuvântul şi grăi:
2 «Oare acest noian de vorbe să rămână fără de răspuns şi guralivul să aibă dreptate?
3 Palavrele tale astupa-vor gura oamenilor şi-ţi vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte?
4 Căci tu zici: «Curată este învăţătura mea şi curat sunt eu în ochii tăi!»
5 Dar unde dă Dumnezeu ca El să vorbească şi să-şi deschiză buzele cu tine,
6 Şi să-ţi destăinuiască tainele înţelepciunii – care sunt ca şi minuni la înţeles! Atunci ai şti că Dumnezeu îţi cere socoteală de greşala ta!
7 Poţi tu să pătrunzi cu mintea atotştiinţa lui Dumnezeu, sau să te ridici până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8 Este înălţimea cerului! Ce vei face tu? Este mai adâncă decât împărăţia morţii! Cum vei pricepe-o tu?
9 Mai lungă decât pământul este măsura ei şi mai lată decât marea.
10 Deci, dacă porneşte şi pune la închisoare şi deschide judecată, cine îl va întoarce înapoi?
11 Căci el cunoaşte pe înşelător şi vede nelegiuirea, fără să-şi încordeze luarea aminte.
12 Dar poate omul nătărău să prindă minte sau puiul de măgar sălbatic să se nască om?
13 Ci tu, dacă îndrepţi inima ta spre Dumnezeu şi întinzi mâinile tale către el,
14 Dacă nelegiuirea din mâna ta o îndepărtezi şi nu laşi să locuiască în corturile tale nedreptatea,
15 Atunci vei ridica, neprihănită, faţa ta, vei fi stăpân pe tine şi fără frică.
16 Atunci uita-vei chinul tău şi-ţi vei aminti de el ca de nişte ape ce s’au scurs.
17 Şi mai luminoasă fi-va viaţa decât amiaza, iar de va mai fi şi întuneric, va fi ca în faptul zorilor.
18 Şi vei fi plin de nădejde, căci nădejdea e la mijloc şi vei căuta în jurul tău şi vei dormi fără grija;
19 Te vei culca şi nimeni nu-ţi va, insufla nici o teamă şi mulţi vor măguli faţa ta.
20 Dimpotrivă, ochii nelegiuiţilor se sting şi orice loc de scăpare a pierit pentru ei, iar nădejdea lor mai este să-şi dea duhul.»