1 Atunci Iov răspunse şi zise:
2 «Auzit-am unele ca astea cu grămada; sunteţi toţi nişte silnici mângâietori.
3 Oare nu se mai sfârşesc odată aceste vorbe în vânt? Sau ce te frământă ca să-mi răspunzi numaidecât?
4 Şi eu m’aş rosti ca voi – dacă aţi fi voi în locul meu – şi eu aş şti să vă încondeiez cu vorbe şi să clatin din cap împotriva voastră.
5 V’aş da curaj numai cu gura şi n’aş opri zbârnâitul buzelor mele.
6 Dacă dau să vorbesc, durerea mea nu se potoleşte, şi dacă încetez, cu ce am urnit-o de la mine?
7 Dar acum, Dumnezeu m’a sleit de putere. – Pustiit-ai tot sfatul prietenilor mei,
8 Şi m’ai legat butuc, spre mărturie că sunt vinovat şi s’a ridicat împotrivă-mi bârfitorul meu şi mă bârfeşte în faţă. –
9 Mânia lui sfâşie şi mă prigoneşte; el scrâşneşte la mine din dinţi; duşmanul meu mă săgetează cu ochii.
10 Cască gura lor împotriva mea, cu ocară mă bat peste obraji şi s’au adunat toţi împotrivă-mi.
11 Dumnezeu m’a dat în voia celor nedrepţi şi m’a aruncat în mâinile nelegiuiţilor.
12 Paşnic era traiul meu, dar el m’a dărâmat, m’a apucat de ceafă şi m’a făcut fărâme şi m’a pus apoi ţintă săgeţilor sale:
13 Săgeţile-i zboară în jurul meu; el despică rărunchii mei fără cruţare; el varsă pe pământ fierea mea;
14 El mă dărâmă bucată cu bucată şi dă năvală asupră-mi ca un războinic.
15 Sac de jale cusut-am pe pielea mea şi am vârît în ţărână cornul meu.
16 Faţa mea s’a făcut roşie de plânset şi pe genele mele se lasă umbra morţii,
17 Cu toate că în mâinile mele nu se află nici o silnicie şi rugăciunea mea este curată.
18 Pământule, nu acoperi sângele meu şi să nu rămână nici un loc nestrăbătut de strigătele mele!
19 Şi acum priviţi, în ceruri, pe martorul meu şi pe chezaşul meu, în locul cel de sus!
20 Şi râd de mine apropiaţii mei, pentru aceea ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
21 O, dacă ar fi un mijlocitor faţă de Dumnezeu, precum este între om şi aproapele său!
22 Căci mai sunt câţiva ani să vie, şi eu plec pe calea de pe care nu mă voi mai întoarce.»