1 Atunci Bildad din Şuah luă cuvântul şi rosti:
2 «Câtă vreme vei umbla la vânătoare după vorbe? Vino-ţi în fire întâi şi apoi să grăim!
3 De ce suntem socotiţi drept dobitoace şi osândiţi să tăcem, în faţa ta?
4 Oare pentru tine, care te sfâşii în turbarea ta, o să se pustiască pământul şi o să se clintească stâncile din locul lor?
5 De bună seamă, lumina nelegiuiţilor se va stinge şi flacăra focului lor nu va mai străluci,
6 Ziua în cortul lui se întunecă şi candela se stinge deasupră-i;
7 Paşii lui cei voiniceşti se scurtează şi chiar planurile lui îl aruncă la pământ,
8 Căci este vârît în capcană de înseşi picioarele lui şi el singur calcă în laţuri;
9 Cursa îl prinde de călcâi şi arcanul îl ţine bine;
10 Ascunsă în pământ este funia de prins şi prinzătoarea lui întinsă în potecă.
11 De jur-împrejur spaimele îl îngrozesc şi se ţin de călcâiele lui;
12 E flămând, cu toată bogăţia lui, şi pieirea stă în coasta lui;
13 Pielea lui este roasă de boală şi întâiul născut al morţii mănâncă mădularele lui.
14 Smuls este din cortul în care stătea cu nădejde şi târît în faţa groaznicului împărat.
15 Vor locui în cortu-i alţii, care nu sunt urmaşii lui, şi bârlogul lui presărat va fi cu pucioasă.
16 Jos rădăcinile lui se usucă şi sus crăngile i se veştejesc;
17 Amintirea lui piere de pe pământ şi nimeni nu-i mai pomeneşte numele la răspântiile cetăţii.
18 E îmbrâncit de la lumină în întuneric şi e gonit din toată lumea;
19 Nici un vlăstar, nici un urmaş nu-i rămâne în popor, nici un scăpat din neamul lui, pe acolo pe unde şi-a păscut turmele.
20 În faţa zilei lui de prăpăd, stau uimiţi cei ce locuesc înspre apus şi zguduiţi sunt de spaimă cei ce locuesc în răsărit.
21 Cu adevărat, aşa se întâmplă cu sălaşul nelegiuitului şi aşa ajunge locul celui ce nu vrea să ştie de Dumnezeu.»