20
Dar Ţofar din Naama luă cuvântul şi vorbi:
«Tocmai pentru aceea gândurile mele mă silesc să răspund, tocmai din această pricină fierb în mine!
Îmi aud mustrări de ocară, dar duhul care purcede din pătrundere îmi dă răspuns:
Nu ştii tu foarte bine, de când e lumea, de când omul pus a fost pe pământ,
Că zburdăciunea nelegiuiţilor e de colea până colea, şi veselia făţarnicilor cât o clipeală?
Chiar de s’ar sui până la cer trufia lui şi capul lui s’ar atinge de nouri,
Totuşi, ca necurăţia-i, va pieri pe vecie, iar cei ce se uitau la el vor întreba: «Unde este?»
Ca un vis va zbura şi nimeni nu-l va mai găsi. Alungat va fi ca o vedenie de noapte.
Ochiul care-l luase aminte nu-l mai vede şi locul lui nu-l mai zăreşte.
10 Copiii lui vor despăgubi pe cei săraci şi mâinile lui vor da înapoi avuţia hrăpită.
11 Cheresteaua lui era plină de puterea tinereţii, totuşi cu el o dată puterea lui odihni-se-va în pulbere.
12 Şi dacă răutatea e dulce în gura lui şi o ţine ascunsă sub limba lui,
13 O iconomiseşte şi nu-i dă drumul, ci o păstrează în cerul gurii,
14 Totuşi demâncarea aceasta se va preface în măruntaiele lui şi va ajunge înlăuntrul lui venin de năpârcă.
15 A înghiţit o avere întreagă, dar acum o icneşte din el; din pântecele lui i-o scoate afară Domnul.
16 Venin de năpârcă sugea: limba năpârcii îl ucide!
17 Nu-şi va mai desfăta privirea cu pâraiele de untdelemn, cu năvalnicele râuri de miere şi de smântână.
18 Ce-a agonisit dă înapoi şi pe gât nu mai merge; de tot câştigul lui nu mai are nici o bucurie.
19 Fiindcă a împilat cu străşnicie pe săraci, case a luat cu japca, pe care nu le-a clădit;
20 N’a ştiut ce este tihna în trupul lui şi de pofta lui nu mai scăpa nimic;
21 Nimic n’a scăpat de hlupăvia lui, drept aceea fericirea lui nu dăinueşte;
22 În mulţimea bogăţiei lui va da de strâmtorare şi toate loviturile nenorocirii vor năvăli peste el.
23 Tocmai când stă să-şi umple pântecele, Dumnezeu sloboade asupra lui arşiţa mâniei sale şi plouă peste el săgeţi arzânde.
24 Fuge el de armele de fier, dar arcul de aramă îl străpunge.
25 Săgeata pornită îi iese prin spate, fulger de oţel din fierea lui! Şi spaimele morţii dau iureş peste el.
26 Toate întunecimile sunt puse pentru el deoparte; foc îl va mistui, fără ca să-l aprindă cineva, şi va arde tot ce va mai scăpa din cortul lui.
27 Cerul descopere vinovăţia lui şi pământul se ridică împotrivă-i;
28 Belşugul casei lui va fi cărat, spulberat va fi în ziua mâniei Domnului.
29 Aceasta este, de la Dumnezeu, partea omului nelegiuit şi moştenirea hotărîtă lui de Cel Atotputernic.»