1 Iov însă răspunse iar şi vorbi:
2 «Ascultaţi cu luare aminte ce-am să vă spun! Şi aceasta să-mi fie toată mângâierea din partea voastră.
3 Îngăduiţi-mi şi eu mă voi spovedi, iar după spovada mea, luaţi-mă în bătaie de joc.
4 Oare de oameni mă plâng eu? Şi dacă e aşa, cum n’o să se scurteze răbdarea mea?
5 Întoarceţi-vă către mine şi înmărmuriţi şi puneţi mâna la gură!
6 Când mi-aduc aminte, numai, mă spăimântez şi carnea mea prinde să se cutremure.
7 De ce hălăduesc răufăcătorii şi ajung bătrâneţile, ba încă sporesc în trăinicie?
8 Prăsila lor stă voinică în faţa lor, lângă ei, şi vlăstarii lor, în ochii lor.
9 Casele lor sunt în toată tihna şi fără frică, şi varga lui Dumnezeu nu vine peste ei!
10 Taurii lor gonesc şi nu dau greş, junicile lor fată şi nu leapădă;
11 Pe copiii lor îi trimit să zburde ca nişte miei şi odraslele lor dănţuesc împrejur.
12 Ei înalţă cântece însoţite din daira şi din chitară şi tresaltă la sunetul cavalului;
13 Petrecu-şi zilele în fericire şi întru bună pace pogoară-se în împărăţia morţii.
14 Şi tocmai ei îi spun lui Dumnezeu: «Depărtează-te de la noi! Căci nu dorim deloc să învăţăm căile tale!
15 Ce este Atotputernicul ca să-i slujim lui şi care este folosul nostru să ne rugăm de el?»
16 Aşa e că norocul lor stă în mâna lor? Dar sfatul nelegiuiţilor fie departe de mine!
17 De câte ori se stinge candela celor răi şi prăpădul de care sunt vrednici dă peste ei, şi îi nimiceşte Domnul pe răufăcători, în mânia sa,
18 Ca să fie ca paiele în bătaia vântului şi ca pleava pe care o spulberă furtuna?
19 Dumnezeu – ziceţi voi – păstrează pentru fiii lui răsplata nelegiuirii. Dar s’o răsplătească lui însuşi ca s’o simtă!
20 Ochii lui singuri să vază pieirea lui şi să se adape din mânia Celui Atotputernic!
21 Căci ce-i mai pasă de neamul său după moarte-i, când numărul lunilor sale a fost retezat?
22 Dar o să înveţe nainte cineva pe Dumnezeu, pe el care judecă pe cei de sus?
23 Acesta moare în plinătatea fericirii sale, cu totul senin şi liniştit,
24 Când coapsele-i sunt pline de osânză şi măduva oaselor sale bine adăpată;
25 Celălalt moare cu sufletul amărît, fără să fi putut să guste nimic din traiul bun.
26 Ci, deopotrivă, se culcă în pulbere şi viermii fac linţoliu peste ei.
27 Da, cunosc gândurile voastre şi nedreptele voastre închipuiri despre mine,
28 Căci voi vă întrebaţi: «Unde este casa tiranului şi unde sunt cortul şi sălaşurile nelegiuiţilor?»
29 N’aţi întrebat oare pe cei ce vântură căile pământului şi n’aţi luat aminte la parabolele lor,
30 Ca să ştiţi că, în ziua de prăpăd, cel rău este cruţat, că în ziua mâniilor el scapă teafăr?
31 Cine îl va mustra în faţă pentru calea vieţii lui şi pentru isprăvile lui cine îi va răsplăti?
32 Şi când este adus la locul de îngropare şi pe mormântul lui veghează strajă,
33 Uşori îi sunt bulgării pământului şi după el tot norodul urmează, şi înaintea lui: gloată fără număr.
34 Atunci cum mă mângâiaţi voi cu vorbe goale, şi din răspunsurile voastre ce rămâne altceva decât planuri viclene?»