1 Iov răspunse şi zise:
2 «Şi de data aceasta plângerea mea este amarnică. Greu apasă mâna lui peste suspinul meu!
3 O, dacă aş şti unde să-l găsesc! O, de-aş ajunge până la conacul lui!
4 Aş rândui în faţa lui pricina mea şi gura mea aş umple-o cu dovezi;
5 Aş şti atunci cu ce cuvinte mi-ar răspunde şi aş băga în cap ce mi-ar grăi.
6 Oare întru mulţimea puterii sale se va certa cu mine? Nu! Ci el îmi va da ascultare.
7 Acolo un om drept ar sta cu el de vorbă, şi m’aş izbăvi pe vecie de judecătorul meu.
8 Iată merg spre răsărit, dar el nu este, apoi către apus şi nu-l zăresc;
9 La miază-noapte l-am căutat şi n’am dat cu ochii de el, m’am răsucit spre miază-zi şi tot nu l-am văzut.
10 Totuşi el mă cunoaşte şi când umblu şi când stau, şi dacă mă lămureşte în cuptor, ies ca aurul de curat.
11 Pe urmele lui s’a ţinut piciorul meu, am păzit căile lui şi de la ele nu m’am abătut.
12 De la porunca buzelor sale nu m’am depărtat, în sân am ţinut pitite cuvintele gurii sale;
13 Dar el a luat o hotărîre, şi cine poate să-l întoarcă! Şi ceea ce sufletul său a poftit, aceea va şi face.
14 Astfel el va îndeplini ceea ce mi-a hărăzit şi la fel cu aceasta la el sunt multe.
15 De aceea mă îngrozesc în faţa lui, iar când mă gândesc la el, mă scutură fiorii.
16 Dumnezeu a muiat inima mea şi Cel Atotputernic m’a umplut de spaimă;
17 Istovit sunt de atâta întunecoasă taină şi de atâta beznă câtă acopere faţa mea.»