28
«Negreşit, argintul se află în zăcăminte, şi sunt locuri pentru aur, unde este lămurit.
Fierul se scoate din pământ, şi din pietroaiele topite iese arama.
Omul pune capăt întunerecului şi scormoneşte până la hotarul hotarelor piatra ascunsă în umbră şi în beznă.
Un norod strein a săpat hrube pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra şi departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii şi se clatină încoace şi încolo.
Pământul!… din el iese pâinea, dar pe dedesubt este răvăşit ca de foc.
În pietrele locului se află safir şi pulbere de aur;
Dar poteca n’o cunoaşte nici o pasăre de pradă şi ochiul eretului n’a zărit-o;
Fiarele sălbatice n’au străbătut-o şi leul n’a trecut pe acolo.
Omul şi-a întins mâna asupra stanelor de cremene şi răstoarnă munţii din temelie;
10 El sapă hrube în stânci şi ochiul său priveşte toate comorile;
11 El scotoceşte izvoarele pâraielor şi cele ascunse le scoate la lumină.
12 Dar înţelepciunea – unde se găseşte? Şi care este obârşia pătrunderii?
13 Omul nu cunoaşte calea către ea şi pe plaiurile celor vii ea nu se află.
14 Adâncul zice: «Ea nu e în sânul meu», iar marea răspunde: «Ea nu e la mine!»
15 Bulgări de aur nu pot fi daţi în locu-i şi preţul ei nu-l cântăreşti cu argint;
16 Nu poţi s’o preţălueşti nici cu aurul din Ofir, nici cu cornalina cea scumpă, nici cu safirul;
17 Aurul şi sticla nu stau cu ea alături şi la schimb cu ea nu ajung odoarele din cel mai curat aur;
18 De mărgean şi de cleştar să nu mai pomenim; să ai înţelepciune este cu mult mai mult decât să ai mărgăritare;
19 Topazele Etiopiei nu sunt deopotrivă cu ea şi cu lamura aurului nu stă în tirizii.
20 Atunci, înţelepciunea – de unde vine ea? Şi care este obârşia pătrunderii?
21 Ea se ascunde de ochii tuturor fiinţelor şi stă tăinuită chiar de păsările cerului.
22 Abadon şi Moartea mărturisesc: «Auzit-am cu urechile noastre ceva zvon despre ea».
23 Numai Dumnezeu ştie calea către ea şi el singur cunoaşte sălaşul ei,
24 Căci ochiul lui străbate până la capătul pământului şi vede tot ce se găseşte sub ceruri.
25 Atunci când el a dat greutate vântului şi apele le-a cumpănit cu măsură,
26 Când a dat ploilor pravilă şi cărări descărcărilor tunetului,
27 Atunci a văzut-o Domnul şi a socotit-o, a statornicit-o şi a cercetat-o cu deamăruntul.
28 Iar către om a rostit: «Ia aminte! Frica de Dumnezeu – ea este înţelepciunea şi ferirea de rău este pătrunderea!»