31
«Făcut-am legământ cu ochii mei: să nu mă uit cu jind la nici o fecioară!
Dar care e partea pe care Dumnezeu o dă de sus şi moştenirea pe care Cel Atotputernic o trimite din ceruri?
Nu e oare prăpădul pentru cel păcătos şi zmăcinarea pentru făptaşii nelegiuirii?
Nu vede oare Dumnezeu cărările mele şi nu numără el toţi paşii mei?
Am umblat eu cu minciuni, sau piciorul meu s’a zorit spre înşelăciune?
Dumnezeu să mă cântărească în cumpăna-i cea dreaptă şi să recunoască nevinovăţia mea!
Dacă pasul meu s’a abătut din cale şi inima mea s’a luat după ochii mei, şi ceva necurat s’a lipit de mâinile mele,
Atunci să samăn şi altul să mănânce şi vlăstarii mei să fie scoşi din rădăcină!
Dacă inima mea s’a smintit după vre-o femeie cu bărbat şi am pândit la uşa aproapelui meu,
10 Atunci, soţia mea să râşnească pentru altul şi alţii să se aplece peste ea!
11 Fiindcă aceasta este o grozăvie, este un păcat pe care să-l judece judecătorii,
12 Cu adevărat, foc este care mistueşte până în adâncul adâncului şi arde toată agoniseala mea.
13 Dacă am nesocotit dreptul servitorului meu şi al servitoarei mele, când erau în pricină cu mine,
14 Ce voi face când Dumnezeu se va scula şi va cere seamă? Ce-i voi răspunde eu atunci?
15 Cel ce m’a făcut pe mine în pântecele mamei nu l-a făcut şi pe el? Nu tot el ne-a alcătuit în sânul ei?
16 Ori am tăiat pofta săracilor şi am lăsat să jinduiască ochii văduvelor,
17 Şi am mâncat singur codrul meu de pâine şi cel orfan n’a mâncat din el?
18 Dimpotrivă! Din tinereţea mea, l-am crescut mare, ca un tată, şi din pântecele maicii mele am călăuzit-o pe văduvă!
19 Ori am văzut pe golan fără veşmânt şi pe sărăntoc fără cergă,
20 Şi coapsele lui nu m’au binecuvântat şi din lâna tunsă de pe mieii mei nu s’au încălzit?
21 Ori am repezit mâna mea împotriva orfanului, fiindcă vedeam pe judecători de partea mea?
22 Atunci să-mi cadă umărul din spată şi braţul meu să se rumpă din încheietura sa!
23 Căci frica de Dumnezeu mă copleşea şi în faţa măreţiei lui nu mai aveam nici o putere;
24 Ori am pus în aur nădejdea mea şi am zis lamurii aurului: «Eşti bizuinţa mea!»
25 Ori m’am bucurat că averea mea a sporit şi că mâna mea a dat de câştig greu;
26 Ori m’am uitat la soare când străluceşte, sau la lună când alunecă, prea luminoasă,
27 Şi inima mea s’a amăgit în taină şi mâna mea s’a atins, într’un sărut, de gura mea, –
28 Şi aceasta ar fi fost o vină vrednică de osândă, fiindcă mă lepădăm de Dumnezeu din ceruri, –
29 Ori m’am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura şi am tresăltat când a dat vre-o durere peste el, –
30 Ba eu unul n’am lăsat gura mea să păcătuiască şi să ceară cu blesteme viaţa lui, –
31 Ori cei din cortul meu n’au rostit: «O, de s’ar mai găsi vre-unul care să nu se fi săturat din bucatele lui!»
32 Căci străinul nu mânea noaptea afară, uşa mea o deschideam drumeţului, –
33 Ori am ascuns, ca Adam, greşală mea şi am pitit în sân păcatul meu, –
34 Pentru că mă înfioram de zarva mulţimii şi mi-era frică dc dispreţul seminţiilor, aşa încât tăceam chitic şi nu ieşeam din pragul casei!
35 O, dacă ar fi cineva care să-mi dea ascultare asupra acestor lucruri!… Dar iată plângerea cu iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă! Iar cartea de pâră pe care va fi scris-o pârîşul meu,
36 Voi purta-o negreşit pe spinare şi voi înnoda-o ca o cunună în jurul frunţii mele!
37 Îi voi vesti numărul paşilor mei şi mă voi apropia de el ca un şeic!…
38 Dacă ţarina mea ar striga împotrivă-mi şi cu ea împreună brazdele ei ar plânge,
39 Dacă aş fi mâncat fără bani vlaga ei şi-aş fi scos sufletul celui ce a stăpânit-o,
40 Atunci, în loc de grâu, să crească pălămidă şi în loc de orz, boziul!» Cu acestea şi-a isprăvit Iov cuvântul lui.