39
«Ştii tu vremea când fată caprele de munte? Ai luat tu seama la fătatul cerboaicelor?
Numărat-ai tu lunile sarcinii lor şi ştii sorocul când e să nască?
Ele îngenunchiază, nasc puii lor şi scapă lesne de durerile facerii.
Puii lor prind putere, se fac mari, slobozi pe câmp, se duc şi nu se mai întorc la ele.
Cine a dat drumul onagrului şi cine a dezlegat legăturile asinului sălbatic,
Cărui i-am hărăzit pustiul ca locuinţă şi locurile sărate, sălaş?
El îşi râde de huetul cetăţii, el n’ascultă de răcnetele catârgiului!
El cutreeră munţii – imaşul său – şi umblă după tot soiul de verdeaţă.
Se va învoi oare boul sălbatic să fie sluga ta? Va mânca el lângă ieslea ta?
10 Îl vei lega tu de gât cu funia, ca să grăpeze brazdele pe urma ta?
11 Îţi vei pune nădejdea într’însul, fiindcă are putere uriaşă, şi-l vei lăsa de capul lui, în munca ta?
12 Te bizui tu pe el că va veni înapoi, ca să-ţi strângă, la arie, grâul tău?
13 Aripa struţilor e zburdalnică, are pană frumoasă şi stuf de cârlionţi.
14 Dar partea femeiască îşi năpusteşte ouăle pe pământ şi le cloceşte în pulbere.
15 Ea uită că piciorul poate să le strivească şi vre-o fiară din câmpie poate să calce peste ele,
16 Este crudă cu puii ei, ca şi cum ar fi străini, şi de truda ei zadarnică ea n’are păs,
17 Fiindcă Dumnezeu a golit-o de înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Dar la timp, când plesneşte din aripi în văzduh, îşi râde de cal şi de călăreţ!
19 Oare tu dai putere calului? Oare tu îmbraci gâtul lui cu valurile coamei?
20 Tu l-ai făcut să sară ca lăcusta? Măreţul său nechezat dă fiori!
21 El bate cu piciorul în valea bătăliei, zburdă întru puterea lui şi porneşte întru întâmpinarea armelor!
22 Îşi bate joc de frică şi nu tremură, şi nu se dă înapoi din faţa săbiei.
23 Pe spinarea lui zăngăneşte tolba cu săgeţi, scânteiază suliţa şi lancea de zvârlit.
24 Întru zbucium şi nerăbdare, el mănâncă pământul şi nu mai are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La răsunarea trâmbiţei, el strigă: Aha! şi de departe adulmecă bătălia, tunetul poruncilor voevozilor şi zarva războiului.
26 Oare din isteţimea ta se îmbracă în pene şoimul şi-şi întinde aripile spre miază-zi?
27 Sau din porunca ta se avântă în slăvi vulturul, şi-şi clădeşte cuibul pe piscuri neajunse?
28 Pe stânci sălăşlueşte şi mâne noaptea, pe colţ de stâncă şi în tabie de piatră;
29 De aci îşi pândeşte prada; ochii lui străbat în depărtare;
30 Iar puii lui sunt nărăviţi la sânge, şi unde sunt cei căzuţi de sabie, acolo e şi el.»