4
Elifaz din Teman prinse a grăi şi zise:
«Să încercăm vorba cu tine, care eşti atât de abătut?… Dar cine ar putea să-şi stăpânească cuvintele?
Iată tu dădeai învăţătură multora şi mâinile slăbite le încordai.
Sfaturile tale ţineau drept pe cel şovăitor şi genunchii care se îndoiau îi întăreai.
Iar acum, când a venit necazul şi peste tine, eşti topit, şi când te-a ajuns şi pe tine, eşti îngrozit.
Oare cucernicia ta nu însemnează încrederea ta, nădejdea ta nu stă în desăvârşirea căilor vieţii tale?
Te rog, adu-ţi aminte care este acel nevinovat care a pierit şi în care loc cei drepţi au fost şterşi de pe pământ?
Precum am văzut eu, cei ce ară nelegiuirea şi samănă silnicia le şi seceră.
La suflarea Domnului, ei se risipesc, la răsufletul nărilor lui, se nimicesc.
10 Răcnetul leului şi glasul leopardului au amuţit şi dinţii puilor de leu sunt sfărâmaţi.
11 Leul se prăpădeşte când nu mai are pradă şi puii leoaicei se împrăştie.
12 Un cuvânt s’a furişat până la mine şi urechea mea a prins murmurul lui.
13 În aţintirea vedeniilor nopţii, când somnul greu se lasă peste oameni,
14 Spaimă şi cutremur m’au cuprins şi m’au zguduit din toate oasele.
15 Un duh a trecut prin faţa mea şi tot părul de pe mine s’a zbârlit.
16 A stat drept în picioare – dar n’am cunoscut chipul lui – ca o arătare înaintea ochilor mei; şi am auzit o voce murmurând:
17 «Oare poate să fie omul drept înaintea lui Dumnezeu? Muritorul poate să fie el curat în faţa Ziditorului său?
18 Dacă chiar în slujitorii săi el nu se încrede şi îngerilor săi le găseşte greşală,
19 Cu atât mai vârtos celor ce locuesc în locuinţe de lut şi a căror temelie e ţărâna. Ei sunt striviţi ca o molie!
20 De dimineaţa până seara sunt măcinaţi, şi pier pe veci fără să le mai ştie nimeni de ştire.
21 Firul vieţii lor se rupe; ei mor, însă nu de prea multă înţelepciune.»