1 Atunci Bildad din Şuah prinse a grăi şi zise:
2 «Până când vei înşira astfel de lucruri şi cuvintele gurii tale vor fi vajnică vijelie?
3 Oare Dumnezeu îndoaie cumpăna judecăţii, sau Cel Atotputernic strâmbează dreptatea?
4 Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de el, atunci el i-a lăsat în plata nelegiuirii lor.
5 Şi dacă tu mâneci către Dumnezeu şi te rogi de îndurare Celui Atotputernic,
6 Dacă apoi te dovedeşti curat şi fără de prihană, atunci el va sta treaz deasupra ta şi va clădi la loc, după dreptate, sălaşul tău.
7 Şi va fi starea ta de la început o nimica toată, căci starea ta de pe urmă va creşte vajnic.
8 Întreabă rândul de oameni de mai înainte şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi,
9 Fiindcă noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, şi umbră sunt zilele noastre pe pământ.
10 Oare nu tocmai ei îţi vor da învăţătură, îţi vor grăi, şi vor scoate de la inimă rostirea lor?
11 Creşte oare papura fără baltă şi rogozul se ridică fără apă?
12 Pe când e încă în floare şi nu este cules, el se şi usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13 Astfel este sorta celor ce-au uitat pe Dumnezeu şi aşa se risipeşte nădejdea celui nelegiuit,
14 A cărui bizuinţă sunt funigei şi a cărui încredere e pânză de păianjen.
15 El se reazemă de casa lui, dar ea nu ţine; se înţepeneşte în ea, dar ea nu stă în picioare.
16 Plin de sevă, el stă în faţa soarelui şi în grădina unde se află îşi resfiră vlăstarii.
17 Rădăcinile lui se împletesc cu mormanul de pietre şi în zid de stâncă se încleştează.
18 Dacă Domnul îl zmulge din locul lui, atunci locul îl tăgădueşte: «Nu te ştiu cine eşti!»
19 Iată-l deci putrezind pe drum, iar din pământ vlăstăreşte altul.
20 Dumnezeu nu respinge pe cel neprihănit şi nu ia de mână pe cei nelegiuiţi.
21 Până ce gura ta se va umplea de râs şi buzele tale de mare veselie,
22 Cei ce te urăsc se vor înveşmânta întru ocară şi cortul celor răi nu va mai fi.»