1 Iar după moartea lui Iosua, fiii lui Israil au întrebat pe Domnul şi au zis: «Care dintre noi să pornească mai întâi împotriva Canaaniţilor, ca să se lupte cu ei?»
2 Şi Domnul a răspuns: «Iuda să pornească, fiindcă iată am dat ţara în mâna lui!»
3 Atunci Iuda a zis lui Simion, fratele său: «Scoală-te şi vino cu mine în ţinutul care mi-a căzut la sorţi şi lupta-vom împotriva Canaaniţilor şi aşijderea şi eu voi merge cu tine în ţinutul tău!» Şi Simion s’a dus cu el.
4 Deci a pornit Iuda, iar Domnul a dat în mâinile lor pe Canaaniţi şi pe Pereziţi, astfel că ei uciseră la Bezec zece mii de inşi.
5 Şi au aflat pe Adoni-Bezec în Bezec şi s’au luptat cu el şi au zdrobit pe Canaaniţi şi pe Pereziţi.
6 Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei s’au luat după el şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la picioare.
7 Atunci Adoni-Bezec a zis: «Şaptezeci de regi cu degetele cele mari tăiate, de la mâini şi de la picioare, strângeau fărâmituri sub masa mea! După cum am făcut eu, aşa mi-a răsplătit şi mie Dumnezeu.» Apoi l-au dus în Ierusalim şi a murit acolo.
8 După acestea fiii lui Iuda s’au războit cu Ierusalimul şi l-au cuprins, şi pe locuitori i-au trecut prin ascuţişul săbiei şi cetăţii i-au dat foc.
9 Apoi fiii lui Iuda s’au pogorît să se lupte cu Canaaniţii care locuesc în părţile muntoase şi în Negheb şi în Şefeh.
10 Şi Iuda a pornit împotriva Canaaniţilor sălăşluiţi în Hebron – iar numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba – şi au ucis pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.
11 Iar de acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului – iar numele Debirului era mai înainte Chiriat-Sefer.
12 Atunci Caleb a zis: «Cine va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va cuprinde, îi voi da de soţie pe Acsa, fiica mea!»
13 Iar Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, aluat cetatea; şi el i-a dat de soţie pe Acsa, fiica sa.
14 Iar când ea a ajuns lângă bărbatu-său, el a pus-o la cale să ceară de la tată-său o ţarină; şi când s’a dat jos de pe asin, Caleb a întrebat-o: «Ce vrei tu?»
15 Iar ea a răspuns: «Dărueşte-mi un dar: fiindcă tu m’ai măritat în Negheb, acum dă-mi un iaz cu apă». Atunci i-a dat iazul de sus şi iazul de jos.
16 Iară fiii lui Hobab Cheneul, socrul lui Moise, au purces din Cetatea Palmierilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustiul Iudei din Negheb, pe povârnişul Aradului, şi s’au aşezat la un loc cu Amaleciţii.
17 Pe urmă, Iuda s’a dus cu Simion, fratele său, şi au bătut pe Canaaniţii care locuiau în Ţefat şi au dat această cetate pieirii; pentru aceea cetatea s’a numit Horma.
18 De asemeni, Iuda a cucerit Gaza cu ţinutul ei şi Ascalonul cu ţinutul lui şi Ecronul cu ţinutul, lui.
19 Iar Domnul era cu Iuda, şi el a pus stăpânire pe partea muntoasă, dar pe locuitorii din şes n’a putut să-i gonească, fiindcă ei aveau căruţe de fier.
20 Şi au dat lui Caleb Hebronul, după cum le poruncise Moise, şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Enac.
21 Însă pe lebusiţii care locuiau în lerusalim, fiii lui Veniamin n’au putut să-i izgonească, aşa încât lebusiţii locuesc cu fiii lui Veniamin în lerusalim până în ziua de azi.
22 Şi au pornit apoi şi cei din casa lui Iosif împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei.
23 Şi cei din casa lui Iosif au trimis iscoade la Betel – iar numele cetăţii mai înainte era Luz;
24 Şi iscoadele au văzut pe un om care ieşea din cetate şi i-au zis: «Arată-ne, te rugăm, pe unde poţi să intri în cetate şi noi ne vom îndura de tine»
25 Atunci el le-a arătat pe unde pot să intre în cetate şi ei au lovit cetatea cu ascuţişul săbiei, iar pe omul acela şi pe tot neamul lui l-au cruţat.
26 Iar omul s’a dus în ţara Hetiţilor şi a clădit o cetate şi i-a pus numele Luz, şi aşa i-a rămas numele până astăzi.
27 Şi nici Manase n’a alungat pe locuitorii din Betşean şi din satele dimprejur, nici pe locuitorii din Taanac şi din satele dimprejur, nici pe locuitorii din Dor şi din satele dimprejur, nici pe locuitorii din Ibleam şi din satele dimprejur, nici pe locuitorii din Meghido şi din satele dimprejur, aşa încât Canaaniţii au izbutit să locuiască în acest ţinut.
28 Însă după ce Israil s’a împuternicit, a pus pe Canaaniţi la corvezi, dar de alungat nu i-a alungat.
29 Efraim iarăşi n’a alungat pe Canaaniţii sălăşluiţi în Ghezer; deci au rămas Canaaniţii în mijlocul lui Efraim în Ghezer.
30 Tot aşa Zebulon n’a alungat pe locuitorii din Chitron şi pe cei din Nahalol; şi au locuit Canaaniţii în mijlocul lor, însă au fost siliţi la corvezi.
31 Nici Aşer n’a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe cei din Sidon, precum nici pe cei din Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob.
32 Aşa încât Aşeriţii au locuit în mijlocul Canaaniţilor, locuitorii ţării, căci n’au putut să-i alunge.
33 Neftali n’a alungat pe locuitorii din Betşemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat şi deci a locuit în mijlocul Canaaniţilor, locuitorii ţării, însă locuitorii din Betşemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la munci şi la corvezi.
34 Pe de altă parte, Amoriţii au împins în munţi pe fiii lui Dan şi nu le-au îngăduit să se pogoare la şes.
35 Astfel Amoriţii au izbutit să locuiască în Har-Heres, în Aialon şi în Şaalbim, dar când mâna celor din casa lui Iosif a ajuns puternică, ei au fost supuşi la corvezi.
36 Ţinutul Edomiţilor începea de la suişul Acrabim, se întindea spre Sela şi mergea tot ridicându-se.