15
După câtva timp, în vremea secerişului grâului, Samson s’a dus să vază pe femeia sa, ducându-i un ied şi zicând: «Vreau să intru la femeia mea, în odaia ei». Însă tatăl ei nu l-a lăsat să intre.
Ci el i-a zis: «Am gândit cu temei în mintea mea că n’o mai iubeşti şi atunci am dat-o de soţie voinicelului tău de la nuntă. Dar sora ei mai mică nu este oare mai frumoasă decât ea? Să fie soţia ta în locul ei!»
Însă Samson i-a răspuns: «De data aceasta voi fi fără vină faţă de Filisteni dacă le voi face rău!»
Şi a pornit Samson şi a prins trei sute de vulpi, a luat apoi torţe şi punând vulpile coadă la coadă, a legat câte o torţă, la mijloc, între cozi.
Apoi a aprins torţele şi a dat drumul vulpilor în holdele Filistenilor şi a pârjolit astfel şi snopii şi grâul încă nesecerat, ba şi viile şi măslinii.
Şi au întrebat Filistenii: «Cine a făcut isprava aceasta?» Şi au zis: «Samson, ginerele gospodarului din Timna, fiindcă acesta i-a luat femeia şi a dat-o vornicelului de la nuntă». Atunci Filistenii s’au pornit într’acolo şi au ucis-o cu foc şi pe ea şi pe tatăl ei.
Iar Samson le-a zis: «Fiindcă aţi făcut una ca asta, nu mă voi astâmpăra până când nu mă voi răzbuna pe voi».
Apoi, după ce-i bătu crâncen peste fluiere, peste coapse, s’a pogorît şi şi-a făcut sălaş în peştera stâncii Etam.
După acestea, au pornit Filistenii şi au tăbărît în Iuda şi s’au împrăştiat în ţinutul Lehi.
10 Atunci i-au întrebat oamenii din Iuda: «De ce aţi venit împotriva noastră?» Iar ei au răspuns: «Ca să legăm pe Samson, de aceea am venit, şi să facem cu el precum a făcut şi el cu noi!»
11 Şi s’au pogorît trei mii de bărbaţi din Iuda la peştera stâncii Etam şi i-au spus lui Samson: «Nu ştiai tu că Filistenii sunt stăpâni peste noi? De ce ne-ai făcut isprava aceasta?» Răspuns-a Samson: «Cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu lor!»
12 Zis-au către el: «Am venit aici jos, ca să te legăm şi să te dăm pe mâna Filistenilor». Dar Samson le-a zis: «Legaţi-vă cu jurământ că nu mă veţi omorî chiar voi!»
13 Răspunsu-i-au: «Nu, deloc! Ci numai vrem să te legăm şi să te dăm pe mâna lor. Dar de ucis nu te vom ucide!» Atunci ei l-au legat cu două funii noi şi l-au scos afară din peşteră,
14 Când a ajuns la Lehi şi Filistenii veneau cu strigăte de bucurie înainte-i, atunci Duhul Domnului dădu năvală peste el şi funiile care erau înnodate pe braţele lui se făcură ca nişte fire de in la para focului şi legăturile de pe mâinile lui se mistuiră.
15 Şi găsind o falcă de asin proaspătă, a pus mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de inşi.
16 Şi a rostit Samson: «Cu o falcă de măgar i-am dat grămadă peste grămezi; cu o falcă de măgar am ucis o mie de inşi!»
17 Iar după ce a spus acestea, a aruncat falca din mână. Drept aceea s’a numit locul acela Ramat-Lehi.
18 Ci Samson murea de sete. Şi a strigat către Domnul şi s’a tânguit: «Dăruit-ai prin mâna robului tău această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâna celor netăiaţi împrejur?»
19 Atunci Dumnezeu despică peştera din Lehi şi din ea ţâşni apă şi Samson îşi stâmpără setea şi duhul lui se învioră şi el prinse putere. De aceea s’a numit numele locului: «Izvorul celui ce strigă» şi care izvor se află în Lehi până în ziua de azi.
20 Şi Samson a judecat pe Israil în zilele Filistenilor vreme de douăzeci de ani.