1 Acestea sunt popoarele pe care Domnul le-a lăsat să dăinuiască, spre a pune la încercare, prin ele, pe Israil, adică pe toţi aceia care nu văzuseră nici una din toate luptele Canaanului, –
2 Numai pentru cuvântul ca să cunoască neamurile fiilor lui Israil şi să înveţe cum se duce războiul, în deosebi pentru cei ce nu văzuseră luptele de mai nainte, –
3 Anume: cei cinci voevozi ai Filistenilor şi toţi Canaaniţii şi Sidonienii şi Hetiţii, care locuiau în munţii Libanului, de la muntele Baal-Hermon până spre Hamat.
4 Şi rostul lor a fost ca prin ei Israil să fie pus la încercare, să se vadă dacă ei stau să asculte poruncile Domnului, pe care el le-a poruncit părinţilor lor, prin graiul lui Moise.
5 Astfel, fiii lui Israil au locuit în mijlocul Canaaniţilor şi Hetiţilor şi Amoriţilor şi Pereziţilor şi Heviţilor şi lebusiţilor;
6 Şi au luat fetele acestora loruşi de femei şi pe fetele lor le-au dat feciorilor acestora şi s’au închinat dumnezeilor lor.
7 Deci fiii lui Israil au săvârşit urîciune în ochii Domnului şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor şi au slujit Baalilor şi Astartelor.
8 Atunci aprinsu-s’a mânia Domnului împotriva lui Israil şi i-a dat vânduţi în mâna lui Cuşan-Rişataim, regele Mesopotamiei, şi au robit fiii lui Israil lui Cuşan-Rişataim timp de opt ani.
9 Iar când fiii lui Israil au strigat către Domnul, atunci Domnul a ridicat un mântuitor fiilor lui Israil, care i-a liberat, anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10 Şi Duhul Domnului s’a pogorît peste el şi el a fost judecător al lui Israil şi a pornit la luptă; iar Domnul a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişataim, regele Mesopotamiei, şi mâna lui a zdrobit pe Cuşan-Rişataim.
11 Apoi ţara s’a odihint timp de patruzeci de ani, iar Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
12 Însă fiii lui Israil n’au contenit să facă rele în ochii Domnului. Atunci Domnul a dat putere lui Eglon, regele Moabului, împotriva lui Israil, fiindcă ei săvârşeau urîciune în ochii Domnului.
13 Şi Eglon a strâns pe fiii lui Amon şi ai lui Amalec şi a purces şi a bătut pe Israil şi a pus mâna pe Cetatea Palmierilor.
14 Şi au robit fiii lui Israil lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.
15 Şi au strigat fiii lui Israil către Domnul şi Domnul le-a ridicat lor un mântuitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, din neamul lui Veniamin, şi care era stângaci; iar fiii lui Israil au trimis prin el dajdia, lui Eglon, regele Moabului.
16 Atunci Ehud şi-a făcut un pumnal cu două tăişuri, lung de un cot, şi s’a încins cu el pe sub veşmânt, pe şoldul drept.
17 Şi el a înfăţişat dajdia adusă lui Eglon, regele Moabului; iar Eglon era un om gras peste măsură.
18 Iar când Ehud a isprăvit cu înfăţişarea dajdiei, a dat drumul oamenilor care o aduseseră.
19 Iar el s’a întors înapoi de la Pesilim de lângă Ghilgal şi a zis: «Un cuvânt de taină am, o rege, către tine!» Şi regele a grăit: «Tăcere!» Şi au ieşit de la el toţi câţi stăteau în preajmă-i.
20 Atunci Ehud a intrat la rege; iar regele stătea într’un foişor răcoros făcut numai pentru el. Şi a zis Ehud: «Am pentru tine, rege, un cuvânt de la Domnul!» Iar el s’a ridicat din jilţ.
21 Şi Ehud a dus mâna stângă şi a apucat pumnalul de la şoldul drept şi l-a înfipt în pântecele regelui,
22 Atât de tare încât a intrat şi prăseaua după ascuţişul pumnalului, iar osânza sa s’a strâns peste el, fiindcă Ehud n’a mai tras pumnalul din pântecele regelui, şi pumnalul îi răzbise prin spate.
23 Apoi Ehud a închis uşile foişorului, a tras zăvorul şi pogorîndu-se a ieşit în pridvorul cu pilaştri.
24 Iar după ieşirea lui, venind slujitorii regelui se uitară şi, iată, uşile foişorului erau zăvorîte. Atunci ei se gândiră: «Dc bună seamă, el e pentru vre-o nevoie în cămăruţa, cea răcoroasă!»
25 Iar după ce au aşteptat până li s’a urît, fiindcă nimeni nu deschidea uşile foişorului, au adus o cheie şi au descuiat şi iată stăpânul lor zăcea mort pe pardoseală.
26 Ehud însă fugise şi scăpase, din pricina zăbavei lor, căci el trecuse de Pesilim şi ajunsese teafăr la Seira.
27 Iar după ce a ajuns în pământul lui Israil, a sunat din trâmbiţă pe muntele Efraim, iar fiii lui Israil s’au pogorît cu el din munte, iar el era în fruntea lor.
28 Şi el a rostit către ei: «Pogorîţi-vă după mine, căci Domnul a dat pe vrăjmaşii voştri Moabiţi în mâinile voastre». Iar ei s’au pogorît după el şi au pus mâna pe vadurile Iordanului, împotriva Moabiţilor, şi n’au mai lăsat pe nimeni să treacă.
29 Şi au zdrobit atunci pe Moabiţi, ca la zece mii de oameni, toţi zdraveni, toţi bărbaţi de luptă, şi n’a scăpat nici unul.
30 Şi astfel Moabul s’a plecat în ziua aceea sub mâna lui Israil, iar ţara s’a odihnit timp de optzeci de ani.
31 Iar după el a fost Şamgar, fiul lui Anat, care a ucis şase sute de Filisteni cu o tânjală de boi. Şi a fost şi el un liberator al lui Israil.