1 Însă cei din Efraim i-au zis lui: «Ce însemnează fapta asta, că nu ne-ai chemat şi pe noi când ai purces la luptă împotriva Madianiţilor?» Şi au început cu el o ceartă înverşunată.
2 El însă le-a răspuns: «Se potriveşte oare ce-am făcut eu cu ce-aţi făcut voi? Oare nu este mai de folos să culegi ciorchinii de pe urmă în Efraim, decât să culegi via lui Abiezer?
3 Doar în mâinile voastre a dat Dumnezeu pe voevozii madianiţi Oreb şi Zeeb! Deci se potriveşte ce-am făcut eu cu ce-aţi făcut voi?» Atunci, la rostirea acestui răspuns, duhul lor s’a potolit.
4 Şi când Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut el şi cei trei sute de inşi care erau cu el, flămânzi, dar fugărind pe Madianiţi,
5 A grăit către locuitorii din Sucot: «Daţi vă rog ceva pâine oamenilor care sunt împreună cu mine, căci sunt flămânzi, iar eu urmăresc pe Zebah şi pe Ţalmuna, regii Madianiţilor».
6 Însă căpeteniile din Sucot au răspuns: «Oare capetele lui Zebah şi Ţalmuna sunt acum în mâna ta, ca să dăm oştirii tale pâine?»
7 Atunci a zis Ghedeon: «Prea bine! Când Domnul îmi va da pe Zebah şi pe Ţalmuna în mână, atunci vă voi rupe spinările cu mărăcini din pustie şi cu scaieţi.»
8 Şi a pornit de acolo la Penuel şi le-a spus celor din cetate la fel; iar locuitorii din Penuel i-au răspuns precum îi răspunseseră şi locuitorii din Sucot.
9 Şi Ghedeon a rostit şi către oamenii din Penuel şi le-a zis: «Când mă voi întoarce cu izbândă, voi dărâma turnul acesta!»
10 Iar Zebah şi Ţalmuna erau în Carcor împreună cu oştirile lor, ca la cincisprezece mii de oameni, toţi câţi mai rămăseseră din toată tabăra Fiilor Răsăritului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii de oameni purtători de sabie.
11 Şi Ghedeon a luat-o pe calea celor ce sălăşluesc în corturi, spre răsărit de Nobah şi de Iogboha, şi a căzut asupra taberii, tocmai când tabăra era mai fără de grijă.
12 Atunci Zebah şi Ţalmuna au fugit, dar Ghedeon i-a urmărit şi a prins pe cei doi regi madianiţi, Zebah şi Ţalmuna, iar oastea întreagă a nimicit-o.
13 Şi întorcându-se Ghedeon, fiul lui Ioaş, din bătălie de pe povârnişul Heres,
14 A prins pe un tânăr dintre locuitorii din Sucot şi l-a întrebat, şi acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor din Sucot şi numele bătrânilor, şaptezeci şi şapte de inşi.
15 După aceasta, a venit la locuitorii din Sucot şi le-a spus: «Iată pe Zebah şi pe Ţalmuna, pentru care m’aţi luat în râs şi mi-aţi spus: «Oare capetele lui Zebah şi lui Ţalmuna sunt acum în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi sfârşiţi de oboseală?»
16 Şi a pus mâna pe bătrânii cetăţii şi a luat apoi mărăcini din pustie şi scaieţi cu care le-a rupt spinarea locuitorilor din Sucot.
17 Apoi a dărâmat turnul din Penuel şi a ucis pe locuitorii cetăţii.
18 După acestea a întrebat pe Zebah şi pe Ţalmuna: «Cum erau bărbaţii pe care i-aţi omorît la Tabor?» Iar ei au răspuns: «Erau aşa ca tine, fiecare din ei avea chip de fecior de rege!»
19 Şi Ghedeon a grăit: «Erau fraţii mei, fiii maicii mele. Pe Dumnezeul cel viu! Dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v’aş fi omorît!»
20 Apoi a poruncit lui Icter, întâiul său născut: «Scoală-te şi omoară-i!» Însă tânărul n’a tras sabia, necutezând, căci era de-abia un copilandru.
21 Atunci Zebah şi Ţalmuna au zis: «Scoală-te tu şi loveşte-ne, căci precum e omul aşa e şi puterea lui!» Şi s’a sculat Ghedeon şi a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna. Apoi a luat colanele de lunişoare de la gâtul cămilelor lor.
22 Şi oamenii din Israil au grăit lui Ghedeon: «Stăpâneşte peste noi tu şi fiul tău precum şi nepotul tău, pentru că ne-ai scăpat din mâna Madianiţilor!»
23 Ci Ghedeon le-a răspuns: «Nu voi domni eu peste voi şi nu va domni nici fiul meu, ci Domnul să domnească peste voi!»
24 Şi a mai zis Ghedeon către ei: «Un lucru voi cere de la voi: daţi-mi fiecare cerceii pe care i-aţi luat pradă, căci duşmanii aveau cercei de aur, întrucât erau Ismailiţi».
25 Şi ei au răspuns: «Dăm bucuros!» Şi au întins pe pământ o mantie şi au aruncat fiecare cerceii duşmanilor prădaţi.
26 Şi greutatea cerceilor de aur pe care îi ceruse Ghedeon a fost de o mie şi şapte sute de sicli de aur, în afară de lunişoarele şi de cerceii de urechi şi de veşmintele de porfiră luate de la regii Madianului şi în afară de colanele de lunişoare de la gâtul cămilelor.
27 Şi Ghedeon a pus să facă din acest aur un efod şi l-a aşezat în cetatea sa, adică în Ofra; însă toţi din Israil au căzut, din pricina efodului de acolo, la închinare idolească, aşa încât el a ajuns cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.
28 Şi Madianiţii au fost umiliţi înaintea fiilor lui Israil şi n’au mai ridicat capul, astfel că ţara a stat în tihnă patruzeci de ani, cât a trăit Ghedeon.
29 După acestea, Ierubbaal, fiul lui Ioaş, s’a dus şi a locuit în casa sa.
30 Şi a avut Ghedeon şaptezeci de copii, ieşiţi din coapsele sale, fiindcă el a avut mai multe femei.
31 Iar ţiitoarea lui, care stătea în Sihem, i-a născut şi ea un fecior şi i-a pus numele Abimelec.
32 Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit la adânci bătrâneţe şi a fost îngropat în mormântul lui Ioaş, tatăl său, în Ofra, cetatea Abiezriţilor.
33 După moartea lui Ghedeon, fiii lui Israil s’au întors iar şi s’au pângărit, închinându-se Baalilor şi şi-au pus dumnezeu al lor, pe Baal-Berit.
34 Astfel fiii lui Israil nu şi-au mai adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, cel ce îi mântuise din mâna tuturor duşmanilor care locuiau în jurul lor.
35 Şi n’au arătat nici o iubire către casa lui Ierubbaal, adică Ghedeon, pentru tot binele pe care-l făcuse lui Israil.