1 Şi a fost cuvântul Domnului către Iona de a doua oară şi-i zise:
2 «Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei, şi propovedueşte acolo vestea pe care ţi-am poruncit-o!»
3 Şi s’a sculat Iona şi a mers în Ninive după porunca Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu, s’o străbaţi în trei zile de umblet.
4 Şi Iona a pătruns în cetate cale de o zi şi a început să propoveduiască şi să zică: «Mai sunt patruzeci de zile, şi Ninive va fi pierdută!»
5 Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s’au îmbrăcat în sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
6 Şi a ajuns vestea până la împăratul Ninivei. Acesta s’a sculat din jeţul său, şi-a lepădat veşmântul său cel scump, s’a acoperit cu sac şi s’a culcat în cenuşă.
7 Apoi, din partea împăratului şi a dregătorilor săi, crainicii au strigat şi au rostit: «Oamenii ca şi dobitoacele, vitele mari ca şi cele mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici apă să nu bea;
8 Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea, şi fiecare cu pocăinţă să se întoarcă din calea lui cea rea şi mâinile lui să nu mai săvârşescă fapte silnice.
9 Cine ştie! Poate că Domnul iarăşi se va îndura şi va opri în loc iuţimea mâniei lui, ca să nu mai pierim!»
10 Şi Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s’au întors din căile lor cele rele, şi Domnului i-a părut rău de prăpădul care zisese că-l va slobozi peste ei, şi nu l-a mai slobozit.