1 Amin, amin grăiesc vouă: cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela e hoţ şi tâlhar.
2 Iar cine intră pe uşă este păstrătorul oilor.
3 Acestuia portarul îi deschide, şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi afară le mână.
4 Şi când pe ale sale pe toate afară le-a scos, în fruntea lor merge, şi oile merg după el, că ştiu glasul lui.
5 După unul strein ele nu se vor duce, ci vor fugi de la el, pentru că nu cunosc glasul streinilor.
6 Această pildă a rostit-o Iisus către ei, dar ei n’au priceput ce însemnau cuvintele lui.
7 Şi iarăşi vorbita Iisus: Amin, amin grăiesc vouă, eu sunt uşa oilor.
8 Toţi câţi au venit mai nainte de mine sunt furi şi tâlhari, ei oile n’au ascultat de glasul lor.
9 Eu sunt uşa; de va intra cineva prin mine se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
10 Furul nu vine decât ca să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile mele să aibă viaţă şi să aibă belşug.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun viaţa şi-o pune pentru oile sale.
12 Iar năimitul şi care nu este păstor şi ale cui oile nu sunt, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; iar lupul le hrăneşte şi le împrăştie.
13 Ci năimitul fuge pentru că este năimit şi nu-l doare inima de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile mele şi ale mele mă cunosc pe mine,
15 Precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Şi viaţa mea o dau pentru oi.
16 Mai am şi alte oi, care uu sunt din staul al acesta, şi trebue să le aduc şi pe acelea, şi de glasul meu asculta-vor şi vor fi o singură turmă şi un singur păstor.
17 Pentru aceasta Tatăl mă iubeşte pe mine, fiindcă eu îmi dau viaţa mea, ca iarăşi s’o iau.
18 Nimeni n’o ia de la mine, ci eu de la mine o pun. Putere eu am ca s’o pun şi putere am iarăşi s’o iau. Această poruncă primit-am de la Părintele meu.
19 Din nou s’a făcut dezbinare între Iudei, pentru aceste cuvinte.
20 Deci mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi şi-a ieşit din minţi. De ce ascultaţi la el?
21 Dar alţii răspundeau: Vorbele acestea nu sunt vorbe de demonizat. Şi cum poate un demon să deschiză ochii orbilor?
22 Era acum, în Ierusalim, sărbătoarea târnosirii templului şi era iarnă.
23 Iar Iisus se plimba în templu, prin pridvorul lui Solomon.
24 Atunci Iudeii au făcut ocol în jurul lui şi i-au zis: Până când ne ţii sufletul în îndoială? Dacă tu eşti Mesia, spune-o nouă pe faţă.
25 Iisus a răspuns: V’am spus-o şi nu credeţi. Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc pentru mine.
26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele.
27 Oile mele ascultă de glasul meu şi eu le cunosc pe ele şi ele vin după mine.
28 Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna mea nimeni nu le va hrăpi.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le smulgă din mâna Tatălui meu.
30 Iar eu şi Tatăl meu una suntem.
31 Atunci Iudeii luară iarăşi pietre, ca să arunce asupra lui.
32 Iisus le-a grăit: V’am arătat, de la Tatăl meu, multe lucruri bune. Pentru care dintre ele aruncaţi cu pietre asupra mea?
33 Ci Iudeii i-au întors cuvântul: N’aruncăm cu pietre asupră-ţi pentru lucruri bune, ci pentru hulă şi pentru că, tu om fiind, te faci pe tine Dumnezeu.
34 Iisus le-a dat răspuns: Nu e scris în legea voastră: – Zis-am eu: Dumnezei sunteţi –?
35 Dacă le-a zis dumnezei, celor către oare a fost cuvântul lui Dumnezeu, şi scriptura nu se poate desfiinţa,
36 Voi îi ziceţi: tu huleşti – aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume – căci am spus; Sunt Fiul lui Dumnezeu?
37 Dacă nu fac lucrurile Tatălui meu, să nu credeţi în mine;
38 Iar dacă le fac, deşi nu credeţi în mine, credeţi în aceste lucruri, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru mine şi eu întru el.
39 Atunci ei voiră să-l prinză, dar Iisus se strecură din mâna lor.
40 Şi iarăşi s’a dus dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început şi a rămas acolo.
41 Iar mulţi veneau la el şi ziceau: E drept că Ioan n’a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan le-a spus despre acesta au fost adevărate.
42 Şi acolo au crezut mulţi în el.