1 Cu şase zile mai nainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr cel pe care îl înviase din morţi.
2 Acolo, făcutu-i-au un ospăţ, iar Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu el Ia masă.
3 Ci Maria luând o litră de mir foarte scump, de nard adevărat, a uns picioarele Iui Iisus şi Ie-a şters apoi cu părul ei, iar casa s’a umplut de mirosul mirului.
4 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Iui, cel ce era să-I vânză, a grăit:
5 Pentru ce nu s’a vândut mirul acesta pe trei sute de dinari şi banii să se fi dat la săraci?
6 Dar aceasta el a zis-o nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era fur şi având punga Ia el dădea laoparte din cele puse într’însa.
7 Iisus a răspuns: Las’o să păstreze acest mir pentru ziua înmormântării mele;
8 Căci pe săraci pururea i-aveţi cu voi, dar pe mine nu mă aveţi pururea.
9 Şi din Iudei gloată multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vază şi pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
10 Atunci mai marii preoţilor s’au sfătuit ca şi pe Lazăr să-l omoare.
11 Fiindcă, din pricina lui, mulţi dintre Iudei plecau şi credeau în Iisus.
12 A doua zi, mulţime de norod, care venise la praznic, auzind cum că Iisus vine în Ierusalim,
13 Luat-au stâlpări de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Iui şi strigau: Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, împăratul Iui Israil!
14 Iar Iisus aflând un asin tânăr a şezut pe el, precum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului. Iată, împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei.
16 Acestea nu le-au înţeles ucenicii Iui, la început, dar când s’a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte şi şi-au dat seama, că acestea erau scrise pentru el şi acestea i le-au făcut lui.
17 Iar mulţimea care fusese cu el, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi I-a înviat din morţi, mărturisea cum a fost.
18 De aceea i-a şi ieşit norodul înainte, pentru că auzise că a săvârşit minunea aceasta.
19 Deci Fariseii ziceau ei între ei: Vedeţi că n’aveţi nici un spor. Iată lumea cum s’a dus după el.
20 Dar erau unii Elini trecuţi la legea Iudeilor, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,
21 Şi aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Domnule, voim să vedem pe Iisus.
22 Venit-a Filip şi i-a spus lui Andrei şi iarăşi Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Iisus.
23 Ci Iisus le-a răspuns aceste vorbe: A venit ceasul ca să se preamărească Fiul omului.
24 Amin, amin grăiesc vouă, grăunţul de grâu, când cade în pământ, dacă nu va muri, rămâne numai el, iar dacă va muri, aduce multă roadă.
25 Cine îşi iubeşte sufletul îl va pierde, iar cine-şi urăşte sufletul, în lumea aceasta, îl va păstra spre viaţa veşnică.
26 Dacă-mi slujeşte cineva, să vie după mine şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul meu e turburat, dar ce voi zice? Părinte, mântueşte-mă pe mine de ceasul acesta! Ci pentru aceasta am venit, ca să ajung la ceasul acesta.
28 Părinte, preamăreşte numele tău! Atunci glas din cer venit-a: L-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări.
29 Iar norodul care era de faţă şi a auzit zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: A vorbit cu el un înger!
30 Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru mine a venit glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul acestei lumi va fi gonit afară.
32 Iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi trage pe toţi la mine.
33 Cu aceste cuvinte el arăta de ce moarte avea să moară.
34 Atunci gloata i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Christos rămâne în veac; deci cum zici tu că Fiul omului trebue să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul omului?
35 Iisus grăit-a lor: încă puţină vreme lumina e la voi. Umblaţi până când aveţi lumina, ca să nu vă apuce întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu ştie încotro merge.
36 Până când aveţi lumina, credeţi în lumină, ca să fiţi fiii luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi ducându-se s’a ascuns de ei.
37 Dar deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei nu credeau în el,
38 Ca să se împlinească cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi: Braţul Domnului cui s’a descoperit?
39 De aceea nu puteau să crează, pentru că Isaia a zis iarăşi:
40 A orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vază cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima, ca nu cumva să se întoarcă şi eu să-i tămăduesc pe ei.
41 Zis-a Isaia acestea, fiindcă a văzut slava lui şi a grăit despre el.
42 Însă şi dintre fruntaşi mulţi au crezut în el, dar nu mărturiseau din pricina Fariseilor, ca să nu fie goniţi din sinagogă;
43 Căci au iubit mărirea omenească mai mult decât mărirea lui Dumnezeu.
44 Iisus a strigat şi a zis: Cine crede în mine nu crede în mine, dar în cel ce m’a trimis pe mine.
45 Şi cine mă vede pe mine vede pe cel ce m’a trimis pe mine.
46 Venit-am în lume lumină, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric.
47 Şi dacă aude cineva vorbele mele şi nu le păzeşte, nu eu îl judec; căci n’am venit ca să judec lumea, ci ca să izbăvesc lumea.
48 Cine mă nesocoteşte pe mine şi nu primeşte cuvintele mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am grăit; acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
49 Pentru că eu n’am vorbit de la mine, dar cel ce m’a trimis pe mine, Tatăl, el însuşi mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vestesc.
50 Şi ştiu că porunca lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc eu, precum mi-a spus mie Tatăl aşa vorbesc.